Ce topic minunat! Iti multumesc, Dorin, ca te gandesti si la noi.
Intr-adevar, imi dau seama pe zi ce trece cat de mult conteaza, atunci cand sotul meu priveste si spre mine, spre supararile si tulburarile mele. Orice mangaiere care imi vine de la el, imi alina sufletul.
Imi vine in minte un citat extraordinar:"Noi suntem doar îngeri cu o singură aripă, nu putem zbura decât îmbrățișați." (Luciano de Crescenzo).
__________________
Si-mi pare atat de rau ca se mai poate,
Gasi atata vreme pentru ura,
Cand viata nu-i decat o picatura,
Intre minutul acesta care bate ... si celalalt.
Si-mi pare neinteles si trist,
Ca nu privim la cer mai des,
Ca nu culegem flori si nu iubim,
Noi, cei care asa de repede murim.
http://pensiuneaverasilivia.wordpress.com/