Subiect: sfinti catolici
View Single Post
  #304  
Vechi 10.05.2017, 00:12:16
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.751
Implicit

Biserica isi aminteste, astazi, de Sf Grigore din Nazianz. Acest Sfant Parinte si Doctor al Bisericii Catolice, teolog de prim rang, s-a nascut in anul 325 intr-o mica localitate din Capadocia, unde a si plecat din trup in anul 374. Tatal sau va deveni (dupa nasterea celor trei copii) episcop de Nazianz. Tanarul Grigore este trimis, impreuna cu fratele sau, la studii in capitala provinciei, Cezareea. Acolo vor beneficia de un mare profesor, pe nume Carterius, care mai tarziu va fi si dascalul Sfantului Ioan Chrysostom. Acolo il cunoaste pentru prima data pe Sf Vasile cel Mare, de care il va lega o prietenie stransa si rodnica timp de multi ani, chiar daca la un moment dat aceasta se va raci, dupa cum vom vedea. De acolo este trimis la cealalta Cezaree, la Cezareea Palestinei, unde va studia retorica cu un alt mare profesor. Dupa studiile de retorica e trimis la Alexandria, titularul diecezei de acolo fiind Sf Atanasie cel Mare (care era in exil in acea perioada). De la Alexandria Egiptului, studentul Grigore merge sa isi completeze studiile la Atena. Dar, pe drumul de traversare a Mediteranei, o furtuna ameninta viata echipajului si calatorilor. Unii hagiografi spun ca in aceasta furtuna tanarul Grigore a primit botezul de urgenta, in timp ce altii spun ca l-a primit dupa cativa ani, la intoarcerea la Nazianz. Ceea ce stim sigur este ca la Atena il reintalneste pe Sf Vasile cel Mare, pe care nu il mai vazuse de la Cezareea Capadociei. Intre ceilalti studenti de la Atena cei doi il cunosc si pe un tanar pe nume Iulian, care va deveni Iulian Apostatul despre care Grigore Nazianz are o parere rezervata inca de cand l-a cunoscut.
La Atena isi termina studiile si la varsta de 30 de ani se intoarce la Nazianz si cunoaste o etapa de discernamant privind cariera. Oricare posibilitate ii era deschisa, putea deveni un stralucit retor sau avocat, putea fi profesor universitar. Dar se simte atras de viata ascetica si cere ajutorul prietenului Vasile cel Mare spre a-si limpezi gandurile privind drumul ce il asternuse Dumnezeu pentru el. Corespondenta dintre cei doi s-a pastrat si ne da o imagine a unor preocupari a acestor tineri absolventi de o maturitate si profunzime cum rar vedem in zilele noastre. Vasile este hotarat: alege monahismul. Ar fi vrut ca si marele sau prieten sa il insoteasca. Dar Grigore oscilieaza si timpul trece. Vasile devine eremit in Pont (tinut aflat, astazi, pe teritoriul Turciei si, partial, al Georgiei). Grigore afirma ca e prea departe si ca responsabilitati de a-i ingriji pe parintii sai, batrani acum, il retin. Vasile se muta in Tiberina, nu departe de casa lui Grigore. De data aceasta, acesta vine si se alatura unei comunitati cenobitice care se infiinteaza acolo, in jurul eremitului Vasile care, inca de la aceasta etapa a vietii, dovedeste un magnetism spiritual care atrage pe multi. Cei doi lucreaza impreuna si lucrul este rodnic. Impreuna lucreaza la o carte remarcabila despre scrierile lui Origen, impreuna intocmesc regula care va sta la baza Ordinului Bazilitan, care exista si azi, inclusiv in Romania (ei au intemeiat Manastirea Bixad, de exemplu).

Dar Grigore este nevoit sa plece, fiindca tatal sau, batran episcop de Nazianz, aluneca in erezie. Se pare ca mai mult din ignoanta, de vreme ce discutiile cu fiul sau il conving. Dar vrea ca fiul sau sa ii succeada. Acesta este ordinat preot si savarseste prima Sf Liturghie cu ocazia Pastilor. Intre timp, Vasile este numit episcop de Cezareea si, implicit, mitropolitul Capadociei e carei capitala era. Noul imparat, Valens, considera ca influenta lui Vasile cel Mare devine prea importanta si este hotarat sa divida provincia in doua. Mitropolitul Vasile nu este de acord si hotareste infiintarea unui scaun episcopal nou, la Sasima, care sa dea mai multa greutate mitropoliei. Cine ar fi mai potrivit sa il ocupe decat prietenul Grigore ? Acesta e chemat de urgenta si primeste consacrarea episcopala. Dar nu ii place nici procedeul, nici regiunea, nici sa fie episcop. Paraseste acest scaun si se intoarce la Nazianz, unde, avand deja grad arhieresc, devine coadjutor al tatalui sau. Legatura dintre cei doi mari prieteni se raceste si nu isi mai scriu (sau nu s-au mai pastrat scrisorile). Batranul episcop de Nazianz moare, dar Grigore nu doreste sa ii urmeze in scaun. Vinde toata averea (considerabila) mostenita, o imparte saracilor, pastrand pentru el doar un petec de pamant: acela in care s-a nascut si in care va fi si ingropat. Mai sta doi ani in fruntea diecezei ca administrator in lipsa unui titular, apoi, cand se va gasi unul, se retrage la viata care i-a placut cel mai mult: la calugarie, la rugaciune, la scris.


Sancte Grigore, ora pro nobis !
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com

Last edited by Mihnea Dragomir; 10.05.2017 at 01:18:36.
Reply With Quote