LapetiteMoc...si tu esti esti o prietena prea buna....ceea ce ai propus e foarte bine gandit nu e nimic ciudat...in multe orase s-au facut asociatii,fundatii sau strigat tare...dar la mine in oras inca nu s-a facut nimic...ca sa se aplice mai intens o terapie mai serioasa.
tara noastra e in criza si chiar se punea problema sa se scada si salariile asistentilor personali care ingrijesc pesoanele cu handicap,inca nu s-a facut acest lucru dar totul e posibil in ziua de azi...
ori noi ca sa strigam tare ,oriunde am striga,si orice am vrea sa facem ne trebuie bani, iar noi cu copii dupa noi chiar nu putem sa batem prea mult pe la usele lor...si suntem rasfirati peste tot si greu de adunat.
eu o duc pe fetita mea la un centru de recuperare,cu program de gradinita e mai mult ptr dizabilitati locomotorii, dar primesc si copii cu autism,sindrom down...si sunt multumita caci are un program de socializare...avem unde pleca zilnic,personalul care se ocupa de ei este bun,m-am asigurat ca se simte bine acolo...pana am gasit acest centru a trebuit sa o mut de colo, colo...(acum am inteles ca se fac restructurari si acolo nu sunt fonduri)
te doare sufletul sa vezi cati copii sunt bolnaviori...la serbari toti parintii au lacrimi in ochi,ptr ca atunci ne vedem cu totii...dar copii sunt enorm de fericiti,ca sunt iubiti ca sunt inconjurati de atatia oameni,li se citesc in ochii lor fericirea chiar de nu vorbesc...fetita mea a reusit sa spuna o strofa dintr-o poezie.
Doamne ajuta!
|