Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Aceasta evolutie in ordine culturala nu are legatura cu modelul ipotetic de evolutie in ordine biologica propus de evolutionism. De fapt, nici in ordinea culturii nu putem vorbi de o lege a evolutionismului. Au fost perioade faste si perioade mai putin faste. Daca as pune fata in fata taurii infatisati in pestera de la Altamira cu taurii infatisati de Picasso, elevul de liceu de nivel mediu ar avea mari dificultati in a deosebi care, cum. Intre opera artistului de Neandertal si opera artistului cubist al secolului al XX-lea nu e loc nici pentru un varf de ac, darmite pentru ditamai teoria evolutiei.
|
Cazul Altamira este un caz de manual. Un manual al dogmatismului in stiinta si cultura, in care se arata cat de mare poate fi orbirea celor care iau teza apriorica a evolutiei drept un adevar fundamental. Cu alte cuvinte: ce se intampla cand stiinta degenereaza in ideologie ?
La Altamira s-a descoperit cea mai interesanta pestera cu picturi rupestre. Picturi rupestre se descoperisera deja in multe locuri, precum Lascaux.
Totul a inceput in 1879, adica o suta de ani dupa Caderea Bastiliei (republicanii numesc acele crime "Cucerirea Bastiliei"). In 1879 religia evolutionista era bine instalata atat in Anglia, tara de provenienta a Profetului Darwin, cat si in Franta republicana, masona si iluminista, care avea cvasi-monopolul stiintific in privinta paleontologiei.
Atunci, in 1879, un arheolog amator, pe nume Marcellino Sautuola, a descoperit o pestera in preajma localitatii Santader din Spania. Sautuola cunostea bine pesterile franceze cu picturi rupestre, care datau din vremea ultimei glaciatiuni, cand oamenii se retrasesera in pesteri. Sautuola si-a dat seama ca noua pestera descoperita este cu mult anterioara. Dar, dupa cum spune ziaristul Graham Hancock care a studiat enorma opozitie pe care ideologia cu pretentii de stiinta a ridicat-o in fata uluitoarei descoperiri, Sautuola, care a avut incontestabil dreptate in datarea lui, a comis trei erori atunci cand si-a comunicat descoperirea mediilor universitare. Prima era aceea ca era spaniol. A doua era ca a facut descoperirea in Spania. A treia fiind ca era amator.
Pentru nefericitul arheolog amator, epocala descoperire pe care a facut-o la Altamira a insemnat inceputul unui lung calvar, care se va termina numai cu moartea lui, in 1898. Timp de ani de zile, asa-zisii oameni de stiinta francezi au tipat: "impostura!". Timp de ani de zile, cu incrancenare si rea credinta specifica falselor religii, universitarii francezi au continuat sa submineze descoperirea si pe autorul ei. Au fost urmati de universitarii spanioli, care nu doreau sa ii supere pe confratii francezi care isi castigasera preeminenta.
Dar, in afara de orgoliul national si nationalist, care sa fi fost motivul pentru care "oamenii de stiinta" au avut asemenea incrancenare, pe care nu o avusesera, totusi, fata de escroci patenti precum Richard Dawson ? Adevarul e ca picturile de pe peretii grotei erau prea frumoase. Mult mai fin executate decat cele posterioare, de la Lascaux, care pareau contrafaceri moderne ale lor. Avand ca autor pe "omul maimuta", omul epocii Neanderthal, picturile rupestre de la Altamira dovedesc o perfectiune artistica si un grad de stapanire a mestesugului care fac ca dogma evolutiei sa fie pusa in discutie. Si "oamenii de stiinta" au preferat sa nege ceea ce vad, decat sa o puna in discutie. Ziaristul citat scrie: "Daca operele de arta descoperite ar fi fost primitive, deformate, rau executate, nimeni nu ar fi considerat ca sunt in dezacord cu teoria evolutiei. Dar, era vorba de opere rafinate, care puteau fi cu usurinta asimilate unor opere contemporane. Cine putea crede ca asemenea opere au fost concepute si realizate de trogloditi, de oamenii primitivi ai cavernelor, care inca nu descoperisera roata ?"
Pana la urma, primul om de stiinta cu greutate in lumea universitara care a recunoscut autenticitatea descoperiririi a fost Henri Breuil. Preot catolic si paleontolog de anvergura mondiala, ca si Teilhard de Chardin, Breuil a primit supranumele de "Papa preistoriei". Chiar si Breuil a recunoscut cumva din varful buzelor, acest lucru nereusind sa il faca sa puna in discutie credinta sa evolutionista.
Sa admiram, impreuna, arta Omului Cavernelor. Mult mai multe imagini se pot gasi pe net.
