Citat:
În prealabil postat de CristianR
M-ai cam pierdut. Le-ai cam amestecat.
Mai întâi, toată lumea e de părere că bisericile pline sunt la noi, iar în Occident nu prea.
Apoi, cu homosexualii, căsătoria lor, fie și numai civilă, afectează societatea mai ales pentru că asta le-ar da dreptul la adopții. Nu ne băgăm noi în viața lor, ci ei în a noastră, pe care vor să o schimbe.
Cu separarea Bisericii de stat, respectiv de politic, sunt de acord.
Biserica nu-ți cere ție sau mie nici măcar să ne mântuim. Nu ne obligă. Dar ne poate ajuta, dacă vrem. Pentru asta ne învață ce e păcat și că păcatul este moarte a sufletului și ne mai învață cum să-l biruim ca să fim vii. Cine vrea.
|
Le-am cam amestecat, ce sa fac....
Cu vreo 20 de ani in urma eram intr-un orasel din nordul suediei, duminica dimineata am avut surpriza sa ne trezim intr-un oras pustiu, toti erau la biserica. Dar nu e numai asta, e vorba ca noi suntem egoisti, lipsiti de empatie, dar ne consideram credinciosi. Eu cred ca asta e cel mai important, sa ii ajutam pe cei aflati in suferinta si sa ne bucuram de fericirea celorlalti, asa cum o gasesc ei.
Tii minte reportajele despre orfanii nostri din anii 90? N-ai fi preferat ca macar unii dintre copiii aia sa fie dati in grija unor cupluri homosexuale?
Sa revin, totusi, la subiect. Tanarul nostru coleg se va maturiza, va cunoaste o fata, se va casatori, va avea copii, ce-i va spune fiului sau cand il va surprinde cu treaba-n mana? Ca l-a ispitit dracul si ca pacatuieste?
Edit. Copacel, m-ai prins, bre, nu postesc.