Pana la urma se pare ca nu am un serviciu chiar asa solicitant, per ansamblu, fizic si psihic. Doar ca uneori ma plictisesc, mi-e urat, ma enerveaza prostia omeneasca si toate celelalte atribute ale speciei ( se zice ca trebuie sa Il vedem pe Dumnezeu in oameni, dar eu chiar nu reusesc, de multe ori ai zice exact opusul, ca-i trimite Dracu sa ne tulbure
), mi-e urat ca am intrat intr-o rutina ( servici-acasa si retur), dar, in rest, nu imi impune niste standarde de autoperfectionare profesionala propriuzisa din contra daca as fi frumoasa si proasta cred ca ar fi perfect, atata doar ca frumoasa nu se mai poate, d la o varsta, restul insa se poate rezolva in timp :D), ceea ce pe de o parte e rau, pe termen lung, nsa pe moment, e bine, si e pe pkacul meu pt ca imi da timp de reflectii...ceea ce iarasi, nu stiu dc e rau sau bine....poate ar i mai bine sa nu am acest ragaz si sa fiu solicitata fizic pana cad lata, sa nu am timp sa ma gandesc la nimic, timpul sa treaca, banii sa se stranga, si sa ajungem mai repede, pe nesimtite, la o noua etapa a vietii......
Acum eu as vrea,daca se poate, sa mai continui sa rezist asa, o vreme, cat mai rezista si magazinul, macar pana reusim sa ne luam casa, si poate mai incercam si ne ajuta si Dumnezeu sa avem un copil, si atunci o sa iau si eu o binemeritata pauza, apoi o iau de la inceput, dar mai usor, sa ma pot ocupa si de familie...( desi al meu considera ca el merita o pauza mai mult dcat mine, ca el a muncit mai mult...in fine, atunci sa creasca el copilul, daca crede ca poate :D)...
Pana la urma, bune sau rele, chiar daca ma exaspereaza uneori, e serviciul meu si nu vreau sa-l pierd
; la fel si barbatul :D ( acum daca aveam si un copil tampit, care ma dezamagea, tot al meu era si l-as fi iubit, nu ?)