Citat:
În prealabil postat de OmuBun
Eu dimpotriva, am toate motivele din lume sa cred ca nimic nu ramane neplatit si imi exprimam aceasta convingere la "Dincolo de ratiune". Cunosc un caz prin care deja la a doua generatie, copiii continua sa plateasca scump pentru pacatele grele ale unui individ pe care l-am prins si eu in viata un timp, dar parintii mei mi-au povestit lucruri ingrozitoare pe care le facea in tineretea lui. Cel care-a ramas acum sa plateasca (nepotul acelui individ) mi-a fost candva coleg de clasa, un baiat istet, cu care mergeam in fiecare an cu colinda si plugusorul. Acum a ramas in locul unchiului lui care-a murit, "prostul satului". Se duce la padure (care nu-i tocmai aproape de sat) ia cate un lemn si-l trage dupa el pana acasa. Odata, intr-o iarna, l-a surprins tatal lui facand focul in sura, ca sa se incalzeasca catelul. Sora lui a murit de cancer la nici 35 de ani, tatal lui a murit in mod ciudat in urma cu vreo cinci ani, mai are un frate care e ateu (sau era) si aveam discutii interminabile pe aceasta tema. Acolo, in satul meu natal, au mai ramas el si batrana lui mama, chinuita de boli si griji...
De ce oare se intampla toate astea? Ce sa faca omul sa scape de aceasta povara care i s-a pus pe umeri fara voia lui? Cine sa-i dezlege, cine sa-i mangaie, cine sa-i inteleaga?
|
Tot ce povestesti se explica si cum am spus eu.
Ideea de 'plata' si de 'pedeapsa pt pacate' tine de o conceptie occidentala desper pacat, pe care Biserica ortodoxa nu a acceptat-o.
Dar vad ca s-a strecurat...