În Marțea Mare din Săptămâna Patimilor Domnului, Sfinții Părinți au rânduit sa se citească Pilda celor zece fecioare. Aceasta pilda ne prezintă zece fecioare, cinci âînțelepteâ și cinci âneînțelepteâ , care se pregătesc pentru nunta. În Noul Testament, întâlnirea cu Hristos este asemănată unei nunti. Hristos se numește pe sine âmireâ, iar Apostolii poarta numele de âprietenii mireluiâ. Mireasa lui Hristos este Biserica.
In aceasta pildă, Împărăția cerurilor este asemănată cu zece fecioare, care luându-si candelele, au ieșit în întâmpinarea mirelui. Menționez că la evrei exista obiceiul ca la căsătorie, mirele să meargă în casa miresei, unde era așteptat de ea și de prietenele ei. De aici se plecă spre casa mirelui, iar acolo se organiza ospățul de nunta.
Astfel, prin cuvintele âfecioarele au ieșit în întâmpinarea mireluiâ, nu trebuie să înțelegem ca fecioarele au ieșit pe strada, ci doar din încăperea unde se aflau, in mod firesc alături de mireasa, așteptându-l pe mire.
Mirele întârzie, iar fecioarele adorm. La miezul nopții, se vestește sosirea lui. Fecioarele se trezesc să-l întâmpine. Untdelemnul din candelele celor neintelepte este pe sfârșite. Fecioarele âneînțelepteâ vor cere celor înțelepte să le împrumute dintr-al lor. Acestea nu vor, pe motiv ca si candelele lor se pot stinge prin acest împrumut. Astfel, fecioarele neintelepte merg să cumpere untdelemn. În timp ce ele lipsesc, sosește mirele. Acesta intră la nunta împreuna cu fecioarele âcare erau gata de nuntaâ si ușa se închide. Vor ajunge si fecioarele neintelepte, dar vor gasi usa inchisa. Vor striga: âDoamne, Doamne, deschide-ne nouaâ. Mirele le răspunde: âAdevarat zic vouă: Nu va cunosc pe voiâ. Părintele Constantin Galeriu, cercetand originalul grecesc al Noului Testament a gasit interpretarea: âNu recunosc chipul meu in voiâ, deci chipul nostru autentic este in Hristos. Pilda se încheie cu aceste cuvinte: âPrivegheați și va rugați, ca nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omuluiâ.
Hristos a dorit ca prin această pilda sa ne descopere importanța pregătirii în vederea judecății de apoi. Candelele aprinse simbolizează faptele bune, care trebuie sa ardă pana la sfarsitul lumii, adică pana la sfârșitul fiecaruia sau pana la Parusie. Flacăra este alimentata de untdelemn. Prin untdelemn, intelegem credinta. Ea nu se poate împrumută altora, fiind un dar strict personal. Sfântul Serafim de Sarov susține ca lămpile goale simbolizează absenta darurilor Sfântului Duh din inima lor. Lumina lor s-a stins din cauza lipsei unei credințe puternice, care sa se manifeste prin fapte bune. Fecioarele neintelepte, fără să fi făcut un rau aproapelui, au păcătuit pentru ca nu s-au îngrijit de lumina din suflete.
Sursa: Lumea Credintei