Domnul si Dumnezeul meu !
Intr-o lume data- asa cum ne-am dorit-o de la caderea in pacat a protoparintilor nostri- si nu ideala,noi insine, uneori in plin extaz, care ne stapaneste adesea sufletul , daca suntem loviti, injurati, tradati, nu se poate sa nu iasa la iveala din firea noastra revolta, dorinta, daca nu de razbunare, cel putin de mobilizare a raului ce ne-ar ameninta existenta.Atunci pierdem legatura cu Dumnezeu.Cum putem iesi din asemenea impas?Prin iubirea fata de cel ce "ataca"?
__________________
"Nu va temeti de cei care ucid trupul si dupa aceea nu pot face nimic mai mult...Temeti-va de acela care , dupa ce a ucis , are putere sa arunce in gheena;adevar spun, temeti-va de acesta"(Lc.12,4-5)
|