Citat:
În prealabil postat de Lisa-Lisa
am gasit acest forum si parca de fiecare data cand citesc prin el ma simt mai bine, mai aproape de dumnezeu, mai aproape de oameni credinciosi si de oameni care imi dau putere prin ceea ce scriu aici....
totusi am o mica problema, intradevar e mica pt ca stiu ca este multa lume care sufera pe chestii mult mai grave sau mai mari si intr-un fel ma simt putin prost ca vin si ma plang aici cu mica mea problema ca sa zic asa...dar pe mine ma macina mult...poate totusi ma puteti ajuta cu un sfat
curand implinesc 20 de ani...totusi o varsta la care poti sa te astepti la ceva de la viata, la care totusi poti sa spui ca esti matura...am de toate nu imi lipseste nimic...am multe lucruri pe care altii nu le au si ii multumesc lui dumnezeu in fiecare zi pt asta...dar am un neajuns...dragostea.....nu ma refer la dragostea parinteasca pt ca si de aia am destula.
Ce vreau sa spun e ca in acesti 20 de ani nu am avut niciodata un prieten. Si sufar mult pe chestia asta...Vezi la altii, persoane care iubesc..si te gandesti oare eu de ce nu am parte de asa ceva??...La inceput am crezut, lasa ca ai timp, o sa vina, dar acum sunt cativa anisori de cand tot imi doresc imi doresc si nu vine....Nu pot sa spun ca sunt urata, sau naiva asa cred eu..deci asta nu ar fi motivul....Pur si simplu de fiecare data cand incep ceva cu un baiat ca sa zic asa, cand e pe de aproape sa fim impreuna se rupe tot...de azi pe maine...nu mai e nimic...fara nici un motiv...si daca mi se intampla asa o data..bine...dar asa a fost de fiecare data de 4, 5 ori..poate chiar mai mult..dar nu am dat importanta...nu stiu ce sa mai cred....cu toate ca nu e bine sa crezi in vraji si imi dau silinta sa nu o fac, totusi cred ca este ceva ce nu e bun la mijloc...pur si simplu nu pot sa-mi explic..sunt niste lucruri ciudate...oare chiar poate fi facut sa nu am parte de asa ceva?? ...ceva este dar nu am raspuns...sunt totusi convinsa ca nu e de la persoana mea sau de la felul meu de al fi....nu imi gasesc cuvintele, nu stiu cum sa ma exprim mai bine ca sa va fac sa intelegeti despre ce vorbesc...(am si putine probleme sa ma exprim in limba romana ca locuiesc de mic copil in strainatate)....totusi sper ca ma inteles cineva in mare si ma poate ajuta cu o mica parere....
sunt noua pe forum...si poate chiar va intrebati de ce am postat topic-ul asta chiar aici....nu stiu...poate ca imi doresc o minune....(dupa atata timp cred ca ar fi o minune)
iertati-ma daca am gresit prin postarea mea, poate subiectul nu isi are rost pe asa un forum....va multumesc mult....
|
Esti foarte tanaraaaa...scoate-ti din cap ideile astea, ca o fi ceva grav, ca ce-o fi...ce-o pati!
Mi se par putin cam exagerate comentariile rudelor tale, si deloc constructive...una e sa te sprijine, si alta sa iti inoculeze asemenea ganduri! ...sincer...
Orice s-ar fi intamplat nu a fost sa fie, iar eu prima relatie de prietenie mai serioasa am avut-o pe la 21 de ani...poate si peste putin. La varsta asta ti se pare o tragedie poate, dar asa lasa Dumnezeu...sa nu te impiedici in tot felul de relatii...poate inutile. Vor aparea in timp si oamenii care iti vor schimba viata, te vor ajuta sa te definesti, sa stii ce vrei...ce nu vrei!
Te porti natural la aceste intalniri, esti timida...sau prea indrazneata?