Iti inteleg durerea,ptr.ca am trecut prin ea....si imi puneam mereu intrebarea "de ce?"....chiar nu stiam ce sa mai fac...ajunsesem sa fac depresie,atunci am zis "trebuie sa fac ceva"...si am facut .Am alergat la duhovnic,l-am rugat sa-mi citeasca niste rugaciuni(nici acum nu stiu cum se cheama)dar,mi-au facut f.bine sufleteste,apoi am alergat la cea mai apropiata manastire,unde era o icoana facatoare de minuni a MAICUTEI DOMNULUI...si m-am rugat in genunchi ,cu lacrimi in ochi.....am simtit mina intinsa a MAICUTEI....crede-ma te rog....nu te mai chinui cu intrebarile,incearca singura sa gasesti calea spre linistea sufleteasca.Si o vei gasi.Bunul Dumnezeu si Prea Curata Lui Maica sa te ajute.Apoi incearca sa vorbesti cu" sotul tau"....vei simti ....si din partea lui o mangaiere.Exista o mare legatura intre noi cei de aici si cei de "dincolo".
|