Despre Heruvic am gasit aceste informatii:
"Heruvicul insoteste iesirea si reintrarea preotului in sfantul altar, purtand Cinstitele Daruri, ce urmeaza a fi sfintite, devenind Insusi Trupul si Insusi Sangele Mantuitorului Iisus Hristos.
Textul heruvicului Il inchipuie pe Mantuitorul, "Imparatul slavei", "Imparatul imparatilor si Domnul domnilor", "inconjurat in chip nevazut de ostile ingeresti", mergand spre Jertfa. Privilegiul nostru este ca Il insotim, cantand in mod tainic "Aliluia", de trei ori, asa cum descrie intampinarea Domnului Sfantul Apostol Ioan in Apocalipsa (XIX, 1, 3, 4). Textul heruvicului nu se adreseaza puterilor ingeresti si nici nu este intonat de acestea, ci este mai degraba o impreuna-cantare a oamenilor si a ingerilor. Oamenii inchipuiesc in mod tainic, aducand impreuna cu acestia "intreit-sfanta cantare". Pentru ca acest lucru sa fie posibil, e nevoie ca "toata grija cea lumeasca sa o lepadam", fiindca asa cum spunea Sfantul Gherman I, Patriarhul Constantinopolului, "imnul heruvic indeamna pe toti sa fie mai cu luare-aminte de acum si pana la sfarsitul Liturghiei, lasand toata grija de aici, ca sa primeasca pe Marele Imparat, prin Impartasire".
Toata aceasta miscare liturgica poarta numele de "Vohod" sau "Iesire mare". Ea are, in viziunea talcuitorilor cultului Bisericii noastre, un dublu simbolism. Mai intai, reprezinta coborarea de pe cruce a Trupului Mantuitorului si inmormantare acestuia. Asa cum Iosif si Nicodim au dus Trupul de pe Golgota in gradina unde se afla mormantul pregatit, asa si preotul, impreuna cu diaconul, iau Sfintele de la proscomidiar si le aduc, in procesiune solemna, pe sfanta masa, care devine chip al mormantului celui de viata facator. De aceea, atunci cand sunt mai multi slujitori, cei care nu poarta Sfintele, au in maini sfinte cruci, copia sau lingurita, obiecte liturgice care amintesc de patima si rastignire. Sfantul Disc este acum patul sau nasalia pe care a fost purtat Trupul Domnului, iar sfanta masa, dupa cum spuneam, este "antetipul acelui sfant mormant, jertfelnicul si, desigur, locul in care a fost asezat sfantul si preacuratul Trup" (Sf. Gherman I al Constantinopolului). Acoperamintele sfintelor vase semnifica giulgiurile cu care a fost infasurat Domnul dupa pogorarea de pe cruce. Dupa ce sunt asezate pe sfanta masa, sfintele vase sunt acoperite cu un acoperamant mai mare, numit "aer", care simbolizeaza acum piatra pravalita pe usa mormantului.
In al doilea rand, indeosebi a doua parte a procesiunii, care incepe de la "Ca pe imparatul...", are si un alt simbolism: intrarea si primirea triumfala a Mantuitorului Hristos in Ierusalim, cu putin timp inainte de patima Sa. Acest simbolism este in deplina consonanta cu textul cantarii, care vorbeste de primirea Imparatului tuturor, inconjurat de cetele ingeresti. Intre cele doua semnificatii ale vohodului mare nu trebuie sa existe contradictii, deoarece, in fond, intrarea in Ierusalim a avut drept principal scop mergerea catre patima, catre implinirea rascumpararii din pacat promise. Este si motivul pentru care Mantuitorul era trist in acele momente si nu Se arata bucuros, asa cum orice lider lumesc ar fi, vazand entuziasmul poporului. "
|