M-am tot gandit daca nu am fost prea optimist. Tristetea ne poate prinde usor.
Iar asociata si cu singuratatea sapa destul de adanc. De fapt noi care ne dam fericiti nu suntem chiar asa fericiti . Dar pentru alinarea singuratatatii sunt bune lucrurile mici . O plimbare un prieten,o vorba cu cineva si tristetea aceea imensa se poate spulbera .
E usor sa dai altuia sfaturi. Aceasta vine tocmai din bunavointa ,ca am trecut prin aceasta stare de insingurare si stim cat de usor poate dispare. Dar ce noua ni se pare usor pentru altul poate parea foarte greu .
Doar mangaierea de la Domnul vine si peste cei tristi si peste cei fericiti.
Ceea ce nu pot cuvintele noastre pline de mandrie,poate iscusinta si indurarea doctorului sufletelor .
Imi mentin opinia ca nu un barbat va poate scoate din aceasta stare , dar inteleg si singuratatea si conjuncture care v-a adus la dezamagirea si lipsa de orizont
Nu neaparat lipsa unui barbat ci toate cumulate v-au intristat sufletul.
Toti ne cautam de fapt drumul , marele miracol este ca din cand in cand sa ne purtam sarcinile unii altora
|