Crestini fiind, trebuie sa voim sa ne nevoim.
Cel ce iubeste nu isi face voia proprie, ci pe a celui iubit. Simte ca nu-si mai apartine siesi, ci celuilalt. Ii devine rob celui pe care il iubeste. Si, traind aceasta robie, e cu adevarat liber.
Daca nu cautam nevointa, adica calcarea voii proprii, a vointei noastre egoiste, a dorintei noastre de afirmare egoista, nu-L vom afla pe Dumnezeu, nu vom ajunge sa-L iubim.
Suntem chemati sa punem la picioarele lui Hristos voia noastra.
Si asta nu-i deloc usor. E nevoie de sange. Trebuie sa curga sangele egoismului nostru.
|