[alia28aa]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Aline, frăţior, n-am nimic cu tine. Şi cu nimeni. Te iubesc sincer. Pe tine şi pe toţi oamenii. Nu oare la asta suntem chemaţi?
Să iubim?
Toate posturile mele, sunt sincere şi deschise, nu caut să ascund nimic şi scriu totdeauna cu inima plină de iubire şi suferinţă. Nimic nu-i al nostru, de la Domnul e viaţa! Şi libertatea. Şi tot binele gândit şi făcut, dat fiecăruia după inima lui...

Dar să ştii, scopul creştinismului, NU este convertirea. Este mărturisirea şi trăirea. Atât.

Scopul lui Hristos este convertirea? Nu, categoric nu. Căuta Hristos toate metodele posibile să facă pe oameni să creadă în EL? Nu, sigur că nu. Din contră, spune Apostolilor: "câţi nu vă vor primi, ieşind din acea cetate scuturaţi praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor." (Luca 9, 5) "dacă într-un loc nu vă vor primi pe voi, nici nu vă vor asculta, ieşind de acolo, scuturaţi praful de sub picioarele voastre, spre mărturie lor." (Marcu 6, 11) şi "Cine nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieşind din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre." (Matei 10, 14)

În asta constă credinţa: în opţiune, în alegere. "Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut" (Ioan 20, 29)

Astronomii, chirurgii, afirmă lucruri studiate. Îi crezi? Desigur. Dar ai văzut tu ceva din ce afirmă ei? Nu. Atunci de ce crezi? Fiindcă vrei, alegi să crezi. La fel şi în Hristos, învăţătura lui, principiile Lui, Biserica Lui, Calea Lui, darurile Lui, le alegi, le crezi, le urmezi, fiindcă vrei. Vorbeşti altora despre ele, dar nu obligi, dacă eşti alungat, scuturi praful de pe picioarele tale şi pleci, nu îi obligi să devină creştini, nu îi converteşti. Îi laşi să aleagă.

Deci omul se converteşte singur, alege, nu fiindcă l-a convins cineva, ci fiindcă vrea să fie în dragostea lui Hristos, în care este şi cel care-i vorbeşte despre ea, cel care-o mărturiseşte şi o trăieşte. Ca împreună să aibe răsplătire, dar fără să dorească răsplătire, căci răsplătirea în sine este găsirea şi trăirea dragostei lui Hristos. De altceva nu avem nevoie, decât să fim în ea... să trăim dragostea lui Hristos, care aduce înăuntrul nostru Împărăţia Cerurilor şi apoi o moştenim înafara timpului şi spaţiului, ca persoane întregi, mai presus de mintea noastră, în Împărăţia care Hristos o mărturiseşte în faţa lui Ponţiu Pilat că nu este din lumea aceasta.

Deci ce am spus prin acestea de mai sus?

Hristos şi cei ce urmează dragostei şi lucidităţii Lui, nu le pasă de politică, că un om e neonazist, neocomunist, neomonarhist, neocapitalist şi neo-ce-o-mai-fi-cu-ist-la-urmă, noi nu mai suntem ai lumii, ne spune Scriptura, noi nu mai aparţinem lumii, ne spune Hristos şi nu mai suntem precum lumea. Suntem altceva, altfel, în ochii lumii, suntem nebuni, că nu facem şi nu dorim ce face şi doreşte lumea. Atunci (!) suntem ai lui Hristos, când urmăm, trăim, dorim, împlinim poruncile uşoare şi dulci ale Domnului Treime Savaot Iubire.

Hristos spune simplu: "Fiule, dă-mi inima ta". Atât. Nu vrea părerile tale politice, nu vrea bogăţiile tale materiale, nu vrea nimic altceva, decât să iubeşti ca şi EL: "Aşa să vă iubiţi unii pe alţii, precum Eu v-am iubit pe voi." Şi din nou, minunat: "prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii."

ÎMI CONSUM MÂINILE AICI PE TASTATURĂ, DE POMANĂ, AIUREA, ÎN ZADAR, AŞA-I IUBIT FORUM, IUBIŢI FRAŢI CREŞTINI ?
Dar nu-i în zadar. Domnul numără cuvintele noastre şi inima cu care le scriem...

Doamne, ai milă... :-(

AMIN !
Multumesc.