Citat:
|
În prealabil postat de Marta
Da, e usor sa vorbim si sa ne dam cu pererea cand e vorba de altii. Si sa va dau exemplu: bunica mea a murit in urma cu un an. A stat doar 4 zile in spital de cand a facut acel atatc cerebral pana s-a stins. Imi doream din tota inima sa mai ramana cu mine, chiar daca era o dorinta egoista, sa ramana cu mine, indiferent ce ar fi presupus asta. Nu eram deloc pregatita sa raman fara ea... Dar indiferent de voia mea, sa- facut voia lui Dumnezeu. In urma cu 2 saptamani,a murit bunicul sotului, care a intrat in agonie cu ceva timp inainte. El a refuzat sa fie dus la spital si a vrut sa moara acasa. A trebuit sa aduc multe argumente familiei lui sa il duca la tara, sa il lase sa moara impacat, desi ei ar fi vrut, la fel ca mine in urma cu un an, sa-i prelungeasca cu orice pret viata, fie ea si cu o clipa.
|
Marta draga, clipa despartirii de cei dragi noua este extrem de grea, dar sa avem nadejde ca odata si odata ne vom reantalni cu sufletele lor . Tot ce este in asta lume este trecator. Tot timpul sa avem in minte acest lucru, al nimicimii noastre aici si astfel mandria, invidia, lacomia si alte cele vor pali in fata vesniciei ce ne asteapta, a unui nou inceput far de sfarsit in imparatia lui DUMNEZEU. Sa ne preocupe mult mai mult sufletul nostru, pe care il amaram cu pacatele noastre. Asa ca, draga Marta sa avem nadejde !