[RedRose]

Alin si Mihnea, va multumesc pentru parerile voastre..Imi sunteti amandoi simpatici in egala masura, va respect pe amandoi la fel..in cele ce urmeaza permiteti-mi sa "ma mentin pe felia mea"...
Diagnosticul copilului meu nu i l-am pus eu, asa dupa ureche, din dragoste de mama...E un diagnostic bine documentat, stabilit in urma mai multor consultatii unde i s-a retrasat nasterea, vaccinurile, dezvoltarea psihica si locomotorie, in fine tot drumul...
A fost un copil super ok si o sarcina dusa fara probleme..Si eu si sotul incercam sa fim cei mai buni parinti din lume...Diagnosticul da, a fost ca din cauza vaccinului, mai degraba din cauza vaccinurilor..ROR-ul a fost cel care i-a pus capac...
In iarna cand copilul meu avea 1 an si 2 luni, fiind cu el in brate, am alunecat pe gheata..simteam ca voi cadea si atunci instinctul meu matern m-a facut sa ridic bratele in sus, sa-mi protejez puiul..Daca as fi cazut sa ma protejez pe mine, il striveam pe el....Consecinta a fost ca eu am cazut pe spate(si acuma cand ma gandesc ca puteam sa-mi fracturez coloana), si am aterizat cu coatele pe gheata..bb a fost ok, n-a patit nimic, in tot timpul asta mi-a stat la piept...In schimb eu mi-am rupt bratul...a trebuit sa stau o saptamana in spital sa ma opereze, sa intrerup lactatia ,etc etc...
Intoarsa acasa dupa o saptamana, cu bratul bandajat si imobilizat, cu medicamentele si injectille care trebuia sa le mai fac dupa, nu mi-am facut prea multe probleme ca bb nu mai spunea "mama" sau "tata"...Nici lipsa contactului vizual nu mi-a sarit initial in ochi...Era perioada cand incepuse sa exploreze mersul si-l tineam cum puteam cu o singura mana sa se invete sa mearga... In aceasta perioada,a facut vaccinul ROR, un vaccin absolut facultativ dar noi, ca orice parinte care vrea ce-i mai bun pt copilul sau, i l-am facut...Acuma, daca as putea sa dau timpul inapoi, as prefera sa nu-l fi facut...
Ar fi facut bolile astea la gradinita, la scoala si cu asta basta...Sunt boli ale copilariei din care nu se moare, dimpotriva capeti imunitate pt toata viata...
Asa cum spuneam...ma repet...cam din perioada aceea a inceput regresul, lent dar sigur in evolutia copilului meu....Poate ar fi trebuit sa ma ingrijorez cam de pe atunci, dar uite ca nu i-am dat importanta...L-am diagnosticat 100% clar si sigur pe la 3 ani..eram super ingrijorati ca nu vorbea.Daca baiatul mai mare este super vorbaret si sociabil, am zis ca na, al doilea e normal sa fie mai tacut....Cand dorea ceva iti lua mana si ti-o purta pana la frigider, de ex, sa-i dai acel aliment...mai avea el niste apucaturi mai ciudatele...
Dar suntem ok...facem terapie de 4 ani jum, merge la clasa 0 cu insotitor, ne impartasim cat se poate de des, face cruce singurel si pupa icoanele(l-am invatat ca si dupa masa sa faca semnul Sf.Cruci, si cand trecem pe langa o biserica sau troita)..De fiecare data cand trebuie sa se inchine,isi strange degetelele in pozitia corecta , isi face semnul Sf.Cruci su spune tare si raspicat cum l-am invatat..frunte, buric, umar, umar...:)
Doamne ajuta! sau daca e dupa masa"Saru'mana pentru masa!"..le spune asa mai stalcit,dar eu inteleg ce vrea sa spuna...
Terapia pe care o facem este MIFNE..o terapie oarecum noua si se spune, mai eficienta decat clasica ABBA..numai ca trebuie rabdare de fier....E o terapie care nu forteaza copilul, nu-l "dreseaza" cu recompense..ci din contra il umanizeaza, il ajuta sa constientizeze mai bine lumea inconjuratoare, sa-si invinga propriile frici- are niste frici absurde, cum ar fi cea de animale...Din pacate contactul vizual si limbajul vor fi printre ultimele achizitii...Deci rabdare cat incape si incredere in Dumnezeu!
Deci unde voiam sa ajung..d-na Sophia si D-soara Nico,sunt zile de disperare crunta, de oboseala, nervi, pesimism, etc etc...Nimic de zis..zile de astea orice mama are, chiar daca are copii sanatosi...Dar nimic nu se compara cu momentele cand copilasul meu vine si ma strange in brate, imi zice"pupa",adica sa-l pupacesc sau cand rareori,pronunta "Te iubesc"! In momentele alea i le iert pe toate si ma simt cea mai fericita mama de pe pamant!
Oricand as lua-o de la capat, oricat de greu mi-ar fi!