Citat:
Īn prealabil postat de elenadana
Da,inteleg ce spuneti!Explicatia psihologica am gasit-o si eu:stiu perfect cum s-a nascut aceasta ''pasiune'' a mea,stiu si de ce :sunt foarte vulnerabila acum,am ramas pe lume doar eu si sora mea care s-a operat de cancer(asa am ajuns la acest calugar),sunt singura si in plan sentimental(asta pentru ca asa simt ,nu ma pot atasa de nimeni).
Si dupa cum ati spus s-a creat o apropiere ,o comunicare cu duhovnicul.
Imi spuneti sa cer ajutorul unui alt duhovnic eventual.Problema e ca eu ma complac in aceasta situatie,nu vreau sa-mi dispara aceste sentimente atata timp cat stiu ca lui nu-i vor face rau in nici-un fel.Vreau sa-mi traiesc durerea.Asa cum simt eu,e un sentiment inaltator,lipsit de orice murdarie sexuala,totul pare pur ,curat,ceea ce simt se bazeaza pe stima ,respect,il vad undeva foarte sus....Vreau sa traiesc aceste sentimente.
Stiti ce-am simtit cand mi-ati spus sa citesc Paraclisul Maicii Domnului?!Teama!Teama ca Maica Domnului ma va ajuta sa nu mai simt ceea ce simt acum.Si eu vreau sa simt!
Pentru asta as avea nevoie de explicatia psihologica:de ce nu vreau sa gasesc poarta de iesire????????!!!!!!!!!!!!!
|
Pai veeezi... asta ar trebui sa-ti dea de gandit... (ca nu vrei sa-ti dispara sentimentul.. ) si inca ceva... faptul ca esti geloasa pe celelalte fete care vin la spovedit. Eu consider ca este un lucru natural ca un crestin sa-si iubeasca semenii si implicit duhovnicul. Dar aici trebuie sa dezbraci "iubirea" aceasta de toata posesivitatea ei, sa o cureti, sa o purifici pentru ca genul asta de iubire te adanceste in mocirla. Tu crezi ca este o iubire nevinovata pentru ca nu te poti detasa de ea si nu o poti vedea din exterior. O sa iti dai seama in timp, indiferent daca acum demarezi ceva... o actiune prin care sa te autocontrolezi si sa nu-l mai vezi, sau daca el insusi realizeaza ce se intampla cu tine si isi schimba atitudinea... In timp vei vedea, pentru ca timpul aseaza si linisteste apele sufletului, acum totul este amestecat, in suspensie, e nevoie de timp... Stii totusi ce cred eu? Tu ai zis undeva ca nu-ti mai raspunde la telefoane si ca te cam expediaza... ei! as putea sa-ti spun ca desi tu nu crezi ca stie, el te-a simtit si inca foarte bine. Astea sunt niste semne destul de clare de "retragere". Nici nu trebuie sa fii popa sau psiholog ca sa simti ceva atat de firesc. O simpla privire "altfel" iti poate da de gandit. Ochii unui om transmit tot sufletul acestuia printr-o simpla privire, totul se oglindeste in ochi... de la patimi la virtuti.
Te rog sa ma ierti daca te-am suparat cu parerea mea
.