A avea un destin si faptul ca Dumnezeu cunoaste toate lucrurile mai dinainte(prestiinta lui Dumnezeu) nu sunt unul si acelasi lucru, El stie ce o sa fac eu si cu tine, dar nu-mi este scris sa am un anumit traseu in viata, nimeni nu-mi dicteaza sa o iau la stanga sau la dreapta. Omul a fost creat cu liberul arbitru si nu a fost predestinat sa cada in pacat, ci a ales acest lucru in cunostinta de cauza. Activitatea Duhului Sfant in viata omului tocmai asta are la baza, sa schimbe, sa transforme pe om care fara Dumnezeu merge spre moarte sigura. Omul este predestinat din punctul de vedere al lui Dumnezeu doar in contextul acceptarii sau respingerii Mantuitorului. Astfel, un om care accepta calauzirea lui Dumnezeu este predestinat la viata vesnica, pe cand respingerea conduce la moarte. Domnul spune: Pe cine Ma nesocoteste si nu primeste cuvintele Mele, are cine-l osandi, Cuvantul pe care L-am rostit Eu, acela il va osandi in ziua de apoi. Cam asta inseamna predestinare asa cum reiese de pe paginile Scripturii