sotul meu s-a sinucis in februarie
impreuna avem un baietel de 4 ani prin care Dumnezeu m-a ajutat sa nu imi pierd mintile
sinuciderea este rezultatul unei copilarii traumatizante
desi sunt inmarmurita de durere pentru ca la multe din partea lui ma asteptam dar la gestul asta nu eu inteleg de ce biserica zice prin canoane ca nu ii pomeneste
1. pentru ca sa nu incurajeze astfel de fapte care aduc celor din jur o suferinta de nedescris
2. stiu in sinea mea ca Dumnezeu pedepseste de fapt tocmai aceasta suferinta pe care sinucigasii o aduc celor din jur - parinti, sotie, copii, prieteni - NIMIC nu justifica o astfel de fapta. NICIO suferinta, NICIO deznadejde, NICIO dezamagire.
sotului meu nu i s-a facut slujba religioasa pentru ca eu nu am avut act la mana ca ar fi avut probleme psihice desi eu stiu mai bine cum era. nu a acceptat niciun tratament, niciun sfat, nu mi-a acceptat nici iubirea. a avut o putere fantastica de disimulare si eu nu mi-am seama de problemele lui decat foarte foarte tarziu cand nu mai puteam face nimic. poate multi ma vor crede inconstienta si ma vor judeca pt faptul ca am facut familie cu un astfel de om dar L-AM iubit si m-am zbatut pt el 5 ani. nu am reusit nici sa il fac sa lupte cu viata nici cu el insusi desi am dorit cu disperare acest lucru.
preotul meu duhovnic atat mi-a spus cand m-a vazut la granita dintre nebunie disperare si durere "roaga-te pt el . e tot ceea ce mai poti face. Dumnezeu stie ce face." aceste cuvinte au contat enorm in suferinta mea si desi m-a durut ca nu am putut sa il inmormantez crestineste pe tatal copilului meu eu continui sa ma rog pentru el desi de multe ori sunt asa furioasa pe el ca nu pot nici sa ma rog. daca as face-o as fi o ipocrita.
tot acest preot imi primeste si pomelnicul pe care il scriu separat. nu stiu daca in altar il pomeneste sau nu dar mi-l primeste. am inghetat de frica atunci cand am citit ca nu e bine ce fac ....ca il scriu in biserica pe pomelnic. dar asa imi dicteaza fiinta mea, inima mea, nu il pot da uitarii, sa zic ca nu a existat, cum as putea? ochii copilui care ii sunt copie fidela parca cer indurare pt tata.
in durerea mea pote nu sunt coerenta ....va cer scuze si va astept parerile...eu vreau din tot sufletul sa mai pot face ceva pt el. nu il pun pe pomelnic sa fiu contra canoanelor. Dumnezeu care cunoste inima mea si cata durere e inauntru poate se milostiveste si pt sufletul lui. imi pare rau daca v-am retinut cu suferinta mea dar durerea urla in mine si as dori sa vorbesc cu voi.
|