[ALEXANDRU ANASTASIU]

(H) 9. MUMII DIN TIMPURI MODERNE - CAZURI REPREZENTATIVE
Încă din secolul al XlX-lea, industria funerară a dezvoltat noi metode pentru conservarea celor răposaţi. Imbălsămătorii au injectat trupurile cu substanţe conservante pentru ca acestea să poată fi expuse la înmormântare. Câţiva lideri politici cunoscuţi au fost permanent îmbălsămaţi pentru expunere publică.
(I) ÎMBĂLSĂMAREA PRIN METODA HOLMES
„Părintele îmbălsămării modeme" este considerat Dr. Thomas Holmes (1817-1900), fost ofiţer în Corpul medical militar din timpul Războiului Civil American (1861-1865). Holmes a inventat o metodă pentru conservarea soldaţilor decedaţi, pentru ca aceştia să fie trimişi acasă spre înmormântare. El a injectat în artere un lichid de îmbălsămare conţinând arsenic, utilizând o pompă pentru a circula în organism. Până la sfârşitul războiului, Holmes pretindea că a îmbălsămat 4028 de oameni, majoritatea ofiţeri, ale căror familii îşi permiteau să plătească cheltuielile funerare de 100 de dolari. însă, un contraefect al metodei Holmes este nivelul ridicat de contaminare cu arsenic a multor cimitire americane din veacul al XlX-lea.
Unii îmbălsămători încă mai folosesc această tehnică, dar cei mai mulţi injectează acum o substanţă chimică mai sigură, formaldehida, descoperită în 1868 de chimistul german August Wilhelm von Hofman. Procedeul modern de mumificare prin injectarea soluţiei de formol în sistemul vascular, împiedicând procesul de descompunere a corpului, poartă numele de plastinare. Prin această metodă, lichidele din corp surrFSeeutte printr-o substanţă chimică.
(II) POLITICĂ ŞI ÎMBĂLSĂMARE - LENIN, STALIN, MAO, EVA PERON
Cea mai faimoasă mumie a timpurilor moderne este cea a fondatorului Uniunii Sovietice, Vladimir Ilici Lenin (1870-1924), decedat în urma unui atac de cord. Consecvent doctrinei atee promovate de bolşevici, Lenin a militat împotriva cultului Sfinţilor din bisericile ortodoxe ruse şi a interzis venerarea acestora sub forma Sfintelor Moaşte. Dar el nu a luat în considerare calculele politice ale urmaşului său, losif Visarionovici Stalin. Dacă poporul pravoslavnic cinstea cu atâta evlavie pe Sfinţii plecaţi la ceruri să mijlocească la Tronul Ceresc, atunci sovieticii nu aveau decât să-şi transfere ideile asupra proeminentului lider comunist.
Deşi familia sa a vrut să-I înmormânteze normal, conducerea de la Kremlin a hotărât ca trupul lui Lenin să fie îmbălsămat şi expus într-un sicriu de sticlă, pe o construcţie impresionantă. Au fost însărcinaţi să conceapă un procedeu adecvat de îmbălsămare biochimistul Boris Zbaski şi anatomistul Vladimir Vorobiov, care au păstrat pană la moartea lor secretul muncii în această privinţă. Mai târziu, fiul biochimis-tului a dezvăluit ceva din taina metodei...
Mai întâi a fost scos creierul din craniu şi tăiat în zeci de mii de secţiuni pentru a fi studiat de Institutul Neurologic Sovietic. Acestea n-au furnizat însă rezultate de mare interes ştiinţific. Apoi au fost îndepărtate toate organele interne din corp, iar acesta a fost spălat cu apă distilată şi cu acid acetic. Ulterior a fost injectată o soluţie de formol în vasele sangvine. Patru luni a fost scăldat trupul defunctului comunist într-o baie de formol, la care au fost adăugate şi alte substanţe chimice, necunoscute până astăzi. După ce corpul a fost pus la uscat, în cele din urmă a fost îmbrăcat. Totuşi, procedura nu a reuşit, fiind nevoie de o reîmbălsămare în 1926. Metoda nefiind perfectă, trupul astfel conservat a avut nevoie de o îngrijire intensă din partea îmbălsămătorilor: de două ori săptămânal, specialiştii îl verificau pentru a descoperi din timp orice început de descompunere şi a-I trata imediat. La fiecare 18 luni, corpul este dus în laboratorul mausoleului, unde este dezechipat, scăldat din nou în baia chimică, iar după uscare este aşezat iarăşi în sicriu şi expus în mausoleul din Piaţa Roşie.
Chiar şi după destrămarea Uniunii Sovietice din 1991, trupul special îmbălsămat al lui Lenin a rămas în mausoleu, turiştii fiind încă destul de dornici de a-I vedea. Pentru a simboliza distanţarea definitivă a Rusiei de trecutul său comunist, în 1993 s-a luat hotărârea de a se îngropa cadavrul într-un mormânt obişnuit. Şi în 2004, un sondaj de opinie a relevat că 56 % dintre ruşi considerau că ar fi corect ca trupul conducătorului revoluţiei bolşevice să fie înmormântat, aşa cum dorise şi familia acestuia. Corpul este depus în continuare în mausoleul special ridicat, dar accesul vizitatorilor nu mai este permis14 (Ibidem, pag. 86).
în lumea comunistă au circulat în continuare zvonuri despre marea artă a îmbălsămării de la Moscova. După Lenin, a fost îmbălsămat nu doar urmaşul său, Stalin (1953), ci şi conducătorul revoluţiei din Vietnam, Ho Şi Min (1969), iar apoi fostul lider cehoslovac Klement Gottwald şi dictatorul nord coreean Kim Ir Sen. Numai Mao Tze Dun (1976) nu a fost conservat de îmbălsămătorii sovietici de la Centrul de Structuri Biologice, deoarece la moartea liderului chinez relaţiile politice dintre Uniunea Sovietică şi Republica Populară Chineză erau foarte încordate, drept aceea chinezii l-au conservat singuri pe conducătorul lor, la dorinţa acestuia.
Un alt caz cu influenţe politice este cel al
(III) EVEI PERON, SOŢIA DICTATORULUI ARGENTINIAN PERON, DECEDATĂ ÎN 1950.
îmbălsămătorii ei au petrecut un an să înlocuiască cu grijă fluidele corpului cu ceară parafinică. în 1976, trupul îmbălsămat al Evitei, eroina multor legende şi filme contemporane, a fost în sfârşit înmormântat la Buenos Aires. Era cel mai bine conservat trup din lume în acel moment.
(IV) PRIMA MUMIE ROMÂNEASCĂ - SECRETUL PROFESORULUI MINOVICI
în anul 1908, fondatorul Institutului Medico-legal din Bucureşti, Profesorul Mina Minovici, reuşea mumificarea corpului unui bătrân cerşetor. Vitrina Institutului a găzduit pentru 95 de ani misterioasa mumie. Legendele despre secretele conservării şi existenţa organelor interne au circulat în tot acest timp, până când doctorul Cristian Curcă a dezlegat misterul: după mai multe investigaţii (tomografie, endoscopie, toxicologie) şi o cercetare amănunţită a arhivelor IML, rezultatele au demonstrat prezenţa organelor în interiorul mumiei în poziţia anatomică normală. Eficienţa conservării demonstrează că au fost combinate cu succes două metode: îmbălsămarea şi mumificarea.
Metoda de conservare a celebrului Minovici, diferită de cele ale egiptenilor şi peruvienilor din antichitate, părea a se fi pierdut. Dar, „formula magică" se afla chiar în arhiva Institutului: „compoziţia fluidului folosit pentru îmbălsămare (2 litri de formol 40% şi câte 250 ml de glicerina şi alcool etilic de 96 grade) a fost transmisă discipolilor şi publicată încă din 1938"15(15 „National Geographic", martie 2004, pag. 14. 54).


Dacă budiştii şi ateii şi oamenii de ştiinţă pot face azi minuni, ca să sfideze minunea sfintelor moaşte să o înlocuiască şi să o minimalizeze, de ce să ne mirăm că oamenii de ştiinţă şi ateii de demult (papiştii) puteau face mumii şi având interese de faimă şi bani să zică pentru fraierii creduli că sunt „sfinte moaşte”. Doar şi ei erau iritaţi că nu mai au Sfinte Moaşte cum are numai Ortodoxia. Şi ei doresc mai mult decât orice să o defaime sau să zică, în cel mai subtil caz, că sunt ca noi. Nu arată clar istoria că papismul este o industrie de exploatat naivitatea şi reacţia emoţională nelămurită în credinţă? Neavând trăirea cea echilibrată în smerenia harului Sfântului Duh apelează sărmanii la resuscitarea artificială a unui cadavru rupt de Sfânta Biserică de 1000 de ani, prin impunerea unor fasle minuni (stigmate şi mumii) ca fiind adevărate minuni, că ar fi viaţa în Hristos şi Sfintele Moaşte.


Va urma, dacă ne ajută bunul Dumnezeu,
(I) 6. SUNT UNELE RELICVE CATOLICE SFINTE MOAŞTE?