[Iorest]

În prealabil postat de Petru7

pîinea și vinul sunt trupul și sâmgele Domnului deci pline de suflet viu dăruit de Dumnezeu prin rugăciune și eu ar trebui să te cred că totul în afară de om și de Dumnezeu e fără conștiință, fără credință, fără ascultare și fără suflet?..

N-am vorbit de pâine și de vin, ele devin sfințite doar prin Liturghie.
N-am scris cu duh de ceartă, nu vreau tulburări, m-am referit la faptul că animalele nu au partea rațională a sufletului, acel NOUS de care vorbesc sfinții părinți, nu pot coborâ cu mintea în inimă, nu pot răspunde prin cuvânt la credință, nu se botează, nu se prohodesc, nu se țin parastase pentru ele, e păcat să le pui nume de sfinți pentru că aduci o impietate sfântului.

Dacă animalele aveau suflet puteau trece în cetele drepților, sfinților, puteau intra în sinaxar, or ele sunt venerate în culturile Indiene ca întruchipări ale unor divinități, nu ai avea voie să le sacrifici precum în cultura indiană vitele sunt considerate divine, șobolanii, maimuțele, elefantul.

Vițelul de aur la care s-au închinat cei scăpați din robia egipteană era un semn de cădere, pentru Dumnezeu un fiu risipitor și desfrânat care se întoarce e mai important decât un vițel sacrificat pentru bucuria întoarcerii fiului.

Animalele au într-adevăr suflare de viață de la Dumnezeu, ca și plantele și lăcustele, dar nu au partea rațională a sufletului, nu primesc nume decât la modul general, în funcție de regn nu ca personalități, au cicluri de viață, rosturi și instincte puse de Dumnezeu în ele.

Ca atare dacă o vulpe fură din găinile cuiva, nu are păcatul furtului sau al distrugerii, pentru că face lucruri instinctuale, dacă un uliu vânează găini nu are păcat, animalul nu are conștiință când se înmulțește într-un post sfințit, deci teoretic nu ar putea răspunde pentru ceva ce face.
Dacă ar avea suflet rațional ar răspunde pentru tot ce face, ca și omul.

Într-adevăr animalele se supun oamenilor înduhovniciți și Lui Dumnezeu, dar o fac tot din instinct și din rosturile care s-au pus la creație în ele.

Există și cazuri de posedări demonice asupra animalelor, sau îngeri fie de lumină fie căzuți care pot lua chip de animale, sau care vorbesc prin gura lor, cum și casele pot fi locuite de duhuri.

Dacă luăm situația șarpelui din grădina Eden, practic tot regnul animal și vegetal a suferit până la întruparea lui Hristos din participarea om-șarpe fără să aibă vreo vină, iar șarpele nu e exclusiv portretizat ca un rău, apare un episod în care oamenii care priveau spre un șarpe înălțat se vindecau.

În prealabil postat de Petru7

Dumnezeu e prezentat ca un vânt blând și ușor, heruvimii și serafimii au multe aripi ca păsaările, Domnul vorbește despre slava crinilor câmpului, despre ascultarea smochinului

Heruvimii și Serafimii sunt superiori animalelor, sunt ființe cu rațiune, nu sunt din aceeași categorie.

În prealabil postat de Petru7

pe cer apar ca în vedenie cele 4 făpturi vii înaripate cu cap de vultur, de bour, de leu și de om simbolizând puterea cerească cea verde a Credinței și între ele ca un Fiu al omului încins și multe multe altele.

Vulturul, leul, sunt simbolurile evangheliștilor așa am citit.

În prealabil postat de Petru7

Deci animalele nu sunt fără suflet ca niște morți mișcați doar de instinctele firii sau de pornirile păcătoase ci sunt sub ascultare de Dumnezeu sau sub ascultare de stăpânii lor, de oameni sau de părinții și de mai marii lor, mai puternici, mai buni, așa că îi poți socoti pe toți ca pe niște frați, ca pe niște prieteni a căror suflete ajung de multe ori întrun rai superior față de cel în care ajung unele suflete rele ale oamenilor.

Unde scrie treaba aceasta că suflete animalelor ajung într-un rai superior față de cele ale oamenilor, eu de la un preot am auzit că animalele nu au suflet rațional, voi mai cerceta într-adevăr pe subiect, nu am notat conferința în care am auzit, era pe net.

Cât privește comportamentul față de animale să nu fie bătute, înfometate, aruncate în frig, e ceva logic și de bun simț să nu tratezi prost creația Lui Dumnezeu, niciodată nu m-am îndoit că nu ar fi păcat dacă ai face rău unui animal pașnic, cuminte, blând, dar te poți și apăra de un animal care a luat-o razna, e turbat, rațiunea ar fi să aperi tot viața omului.

Când ai de ales între viața omului și cea a animalului scăpat din control, sau între a te hrăni din resursă animală sau a muri de foame, primează protecția vieții omului.

Există sfinți prin sinaxare care îngrijeau de animale cu dăruire care sunt dați ca exemplu în Patericul Atohnit.