[DenisaV]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Machiajul, după mine, nu intră sub incidenţa îngrijirii trupului, mai ales că îmbătrâneşte pielea. Eu nu îl consider necesar altfel decât pe scenă sau în apariţiile tv (unde, nemachiat fiind, pari mort). Bine, fie, depinde şi de cât de puternice sunt reflectoarele pe scenă. Presupun că tu te referi la viaţa de toate zilele. La fel ştiu şi eu, că e păcat, dar sunt şi preoţi care nu-l interzic întru totul (am vorbit şi cu alte fete). Eu nu folosesc. Şi nici părul nu mi l-am vopsit, însă cel mai probabil o voi face când am să încărunţesc.

Pataloni. Mda... port. Mai ales acum, când e frig. Dar la biserică am grijă să merg mereu în fustă (mereu însemnând de câteva luni încoace, înainte intram şi purtând pataloni şi având capul descoperit; acum, nu). Plus că, la sport, nu cred că se duce vreo fată în fustă (scoatem din discuţie tenisul).

Bijuterii... am avut o perioadă, în primii mei ani de mers la biserică, în care am renunţat la toate zorzoanele. Nu erau chiar bijuterii, câte un pandantiv colorat asortat bluzei (eram în gimnaiu) şi brăţări împletite, colorate. Am renunţat, zic, tocmai pentru că ştiam şi eu că e păcat să te găteşti. Apoi, a început mama să-mi cumpere inele şi au ajuns să-mi placă şi mie (cele de argint). În decursul anilor, din liceu începând, am ajuns să adun cercei (cei mai mulţi sunt cadou). Deci, da, eu port, însă nu mă vezi împopoţonată strident. Şi nu am ajuns în stadiul de a fi devenit pătimaşă, pot oricând renunţa la ele fără să m-apuce plânsul. Am avut de câteva ori şi gândul de a renunţa cu totul la pantaloni, în fuste/rochii mă simt firească (deşi le detestam în copilărie), dar iarna e totuşi rece...

Ce te sfătuiesc eu e să ai în toate moderaţie (buna măsură) şi cuviinţă. Apoi, mai contează şi gândul pe care-l pui. Că poate una care se machiază nu-şi propune să frângă inimi (eufemism), în vreme ce o alta, deşi cu faţa curată, ţinteşte să tragă bărbaţii în păcat. Să nu uităm că toate (şi hainele, şi machiajul, şi accesoriile) sunt forme, noi le umplem de conţinut. Iar Dumnezeu la inima omului caută.

Multumesc mult de raspuns. Si eu ma gandeam tot la masura... nu as vrea sa imi aplic machiaje stridente care sa trezeasca pofte, nu vreau sa stric casnicii sau sa fiu admirata, ci vreau sa par placuta ochiului, sa fie ceva simplu aproape nici sa nu se vada ca e machiaj. Si referitor la bijuterii, lucurile sa fie la fel. Doar ceca finut si elegant... insa am preferat sa pun intrebarea asta intrucat de multe ori facem pacate fara sa stim ca acestea sunt de fapt pacate.