[windorin]

În prealabil postat de costel

Ne place sa asistam si nu sa participam. Preotul nu savarseste Sfanta Liturghie stand pe scaun. Dar noi privim la Liturghie, in loc sa ne prefacem in cadrul Liturghiei. Indraznesc sa spun ca scaunul din biserica niciodata nu-l va odihni cu adevart pe om. Cel care da odihna cu adevarat este Hristos "Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi". Nu ni se spune ca de vom avea credinta, vom putea muta si muntii? Sigur asa se spune in Scriptura. Dar din cauza putinei noastre credinte, suntem doborati de neputinte.

Adevarat, Costel.
Din pacate, am devenit observatori si privitori, iar nu traitori si participanti. Aceasta este si din vina preotilor, care nu au curajul si indrazneala sa puna ordine intre oameni. Ei sunt lasati sa se comporte ca acasa, tocmai acolo unde nu ar trebui sa se comporte ca acasa. Daca preotul nu tine bine fraiele comuniunii, comuniune nu va mai fi, caci omul vine de afara cu ceea ce il manjeste lumea, si anume cu dezbinare, individualitate si modernism, cu raceala si concurenta.

În prealabil postat de gabriela8

A cauta sa stam cat mai comod la sfintele slujbe inseamna ferirea de jertfa - parerea mea.
Cand stai comod la rugaciune te poarta gandurile in toate partile.
A sta in picioare sau in genunchi e ingaduit pentru ca nu putem merge la slujbele bisericii ca la spectacol.
Sigur, pentru cazurile paticulare exista stranile, dar sa nu generalizam.

Domnul zice: "Mila voiesc, iar nu jertfa." Vedem astfel ca Biserica nu vrea chinuirea celor neputinciosi, obligandu-i sa stea in picioare. Deci bine zici, ca nu trebuie sa generalizam aceasta neputinta. Ar trebui ca fiecare dintre noi sa nu putem sta jos ca miscare a inimii noastre, iar nu ca impunere din afara, ori ca "regulament de ordine interioara".