Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Subscriu. Buna postare, realista (poate un pic cinica, foarte usor, pe undeva, insa asa cam este si realitatea). Minunata scrisoarea lui Valeriu Gafencu.
|
:)
Un pic cinica? Sunt foarte, foarte amara...
Am ajuns sa ma bucur ca am baieti si nu fete pentru ca asta este: traim intr-o lume a barbatilor.
In ultimii cinci ani am strans povesti incredibile numai din cercul meu de cunostinte.. Si nu vorbesc de banala inselare ci chiar de ceva apropiat de tortura fizica si psihica.. Si ce li s-a intamplat nu ajunge in statistici.
(Pana si prietena mea avocata pe care am mentionat-o pe thread a trecut printr-un calvar.. incredibil cat a indurat. Si cu toate astea nu ea a cerut divortul! Chiar credea in "sanctitatea casatoriei" - e catolica)
Nu stiu ce se intampla azi. Cred ca este o boala a lumii contemporane: egoismul acesta crancen! Mi-e greu sa cred ca asta a fost casatoria intotdeauna (am exemplul luminos al parintilor mei care si-au fost intotdeauna sprijin).
Dar nu vreau sa fiu nedreapta cu barbatii, am cunoscut si barbati extraordinari (care nu sunt calugari. Pentru ca ideea mea despre barbatie implica controlul asupra sinelui, a nu trai pentru sine, jertfa.. asta este barbatia in viziunea mea). Dar stii care este ironia? Sotiile lor nu intelegeau ce au alaturi. Deci tot aia.