I se mai spune si Sfantul Nou Mucenic Ioan Valahul deoarece a patimit dupa 1453, cand Constantinopolul a cazut sub turci. Numele de Valahul vine de la originea sa, fiind de neam din Valahia (Tara Romaneasca).
La varsta de cincisprezece ani a fost luat rob de catre turci. Despre Ioan se spune ca
era frumos la chip, luminos in privire si bine legat in trup. Tocmirea lui era plina de sanatate, tinereasca vlaga zburda in toata fiinta lui. Si macar ca grumazul ii era incovoiat de robie, ochii ii straluceau de puterea credintei si de nadejdea mantuirii.
Ioan a fost cumparat ca rob de un pagan cu gand urat.
Ca n-a avut putere sa inteleaga frumusetea lui launtrica, ci s-a oprit cu nelegiuita cautatura spre mandretea cea din afara. Si a inceput a-l sili sa-si intineze trupul cu pacatul izvodit candva in blestemata cetate a Sodomei, cea arsa de Dumnezeu cu foc si pucioasa pentru nelegiuirea ei. Ioan s-a impotrivit pacatului si s-a intarit cu rugaciunea si cu semnul crucii impotriva celui ce voia sa-l intineze. Vrand sa il sileasca spre savarsirea pacatului, intr-un moment de neatentie al stapanului, Ioan a prins curaj si l-a ucis.
Pentru aceasta a fost legat in lanturi si purtat gol in vreme de iarna pe drumul Tarigradului. A fost dus apoi la femeia celui ucis pentru a hotari aceasta ce se va face cu el. Impresionata de frumusetea lui Ioan, vaduva si-a ranit inima si i-a poruncit acestuia sa ii fie sot in locul barbatului sau pe care Ioan il omorase. Dar, pentru ca sa-mi fi barbat, trebuie sa te faci de aceeasi lege cu mine. Nimic mai usor decat sa te lepezi de Hristos si sa te faci inchinator al lui Alah si cinstitor al lui Mahomed, profetul sau. Priveste imprejur aurul si argintul, matasurile, pietrele nestemate, priveste-ma pe mine, alaturi, care sunt gata de insotire.
Ioan i-a raspuns:
Curatia sufletului mi-o voi pastra si la legea ta nu voi trece; neintinarea trupului o voi pazi si nu ma voi insoti cu tine !
Timp de doi ani si jumatate femeia a incercat prin diferite mijloace sa-l determine pe Ioan sa-i devina sot si sa se lepede de credinta, insa fara rezultat. Vazand ca nu il indupleca l-a predat mai-marelui cetatii care l-a inchis supunandu-l la multe si nespuse chinuri.
In ziua de 12 mai 1662 au hotarat sa-l ucida prin spanzuratoare, primind astfel cununa biruintei.
Cu ale sale sfinte rugaciuni, Dumnezeu sa ne invredniceasca si pe noi de bunatatile cele fara inselare fara de sfarsit. Amin