[SIZE=4][COLOR=Red]„Nu au pierdut un sprijin, ci au câştigat un rugător“ [/COLOR][/SIZE]

Părintele Teofan a răspuns celei de-a doua chemări din decursul vieţii sale
Mănăstirile ajung loc de pelerinaj şi de regăsire sufletească şi datorită preoţilor care slujesc în ele. Fiecare mănăstire are câte un duhovnic ce adună de prin toate locurile credincioşi care au mare nevoie de un sfătuitor. Mănăstirea Cetăţuia de la Iaşi l-a avut pe părintele Teofan Merlă. Protosinghelul Teofan Merlă, îndrumător spiritual a mii de credincioşi din întreaga ţară, a plecat în lumea de dincolo în dimineaţa zilei de 11 februarie 2006. A fost condus pe ultimul drum ieri, 14 februarie, de toţi cei care l-au iubit şi pe care i-a condus în drumul lor spre mântuire. Aproximativ 700 de persoane, preoţi de mir, călugări şi călugăriţe, credincioşi şi credincioase, tineri şi vârstnici, din toată ţara au înfruntat gerul crunt al dimineţii de ieri pentru a-l mai vedea încă o dată pe iubitorul de Dumnezeu şi de oameni, protosinghelul Teofan Merlă.

Începând cu ora 8.00 dimineaţa, când în biserica Mănăstirii Cetăţuia a început Sfânta Liturghie, zeci de maşini au început să urce şoseaua ce duce către lăcaşul sfânt de acolo de sus, denumit cândva de noi, „fortăreaţa spirituală“ de pe cea mai înaltă culme a Iaşului. Am văzut în parcare şi mai apoi înşirate pe marginea şoselei, pe o distanţă de aproximativ 400 de metri, maşini cu numere de Iaşi, Vaslui, Botoşani, Suceava, Bacău, Bucureşti, Ilfov, chiar şi o maşină cu număr de Basarabia. Mai mult, au venit la înmormântarea unuia dintre cei mai iubiţi duhovnici grupuri organizate de la Vaslui sau de la Botoşani. Taxiurile urcau continuu pe şoseaua de pe care zăpada se topise de mult din cauza traficului.
În biserică nu se putea intra, iar lumea ţinea în mâini lumănări aprinse pentru sufletul celui adormit.
„A fost un om deosebit! Îl cunosc de aproximativ cinci ani şi în tot acest timp am venit cu pioşenie să ascultăm un sfat bun dat de sfinţia sa. Pur şi simplu, sunt tulburat. Nici nu pot să cred că s-a dus dintre noi“, a mărturisit cu emoţie dl. Ioan Vicov din Iaşi, în vârstă de 51 de ani. Întrebat care sunt cuvintele cele mai potrivite pentru a descrie însemnătatea părintelui Teofan pentru dânsul, dar şi pentru credincioşii care l-au cunoscut, în general, dl. Vicov a răspuns: „Numai simplul fapt că în fiecare duminică la Sfânta Liturghie veneau foarte mulţi oameni şi numai privind la aceşti oameni care stau la rând ne putem da seama cât de nerăbdători erau ca să ajungă la el să primească un sfat pentru ceea ce se cuvine în viaţa pământească“.

„Nu au pierdut un sprijin, ci au câştigat un rugător“