Traim vremuri obisnuite, dar e important sa ne raportam duhovniceste la acestea. Prin credinta, ne putem reduce pretentiile fata de altii si le putem majora pe cele fata de noi insine.

Pustnicii, desi au conditii minime de trai, sunt impacati cu viata pe care o duc, cu Dumnezeu si cu ei insisi. Omul bogat sau sarac, daca nu e impacat cu Dumnezeu, poate cadea in deznadejde, arma cea mai perfida a necuratului care poate conduce sufletul spre sinucidere. Viata fara Dumnezeu este o viata lipsita de sens.

Nu sunt profesoara de religie, dar, daca as fi, as conduce discutiile in asa fel incat sa ajung si la droguri si la sinuciderisi la alte pacate care fac ravagii in randul tinerilor. Daca nu luptam contra pacatului de orice fel cu inima de mama, nu de judecator, riscam sa-i abandonam pe tineri in ghearele necuratului.

Ei trebuie sa stie ca exista iad, nu sa-l vada mai intai pentru a se convinge. Daca Hristos a spus ca exista iad, trebuie sa spuna si profesorul de religie. Daca n-ar exista iad, atunci jerfta Mantuitorului n-ar fi avut sens. Lasam iubirismul gratuit la o parte si-i spunem tanarului ca nu amandoi talharii de pe crucile intre care a fost rastignit Iisus s-au mantuit, desi Hristos S-a rastignit pentru noi toti. Una e sa-ti asumi greselile si sa te pocaiesti si alta e sa astepti sa fii iubit in timp ce arunci cu pietre in binefacatorul tau!

Talharul care a fost capabil de pocainta a simtit iubirea lui Dumnezeu, iar despre cel mandru si dispretuitor nu ni se spune nimic. Iuda, tradatorul, n-a fost capabil de pocainta si a calcat in picioare poruncile evanghelice pe care Mantuitorul le rostise si in prezenta lui. A facut, de fapt, voia necuratului care a intrat in el!

Deprinderea tinerilor cu supravegherea gandurilor le-ar aduce trezvie. Iuda a fost convins ca gandul de sinucidere este al sau. S-a inselat, insa.

Fara rugaciune si fara trezvie, in orice moment putem gresi in diferite feluri si noi. Moartea sufletului este tot o moarte. Uneori ni se pare mai putin grava. Exista marturii despre multi oameni care nu s-au sinucis si care se afla, totusi, in iad. Este adevarat ca acestia au sanse de mantuire prin rugaciunile altora pentru ei. Insa sinucigasii nu au nicio sansa, caci au ales chinurile vesnice in locul fericirii vesnice.