Citat:
În prealabil postat de dobrin7m
Demetrius, nu am intrat cateva zile pentru ca am avut mult de lucru la munca si am ajuns tot tarziu acasa. Sunt in plin audit financiar pentru anul 2020.
|
Ma bucur pentru lucrul tau si pe care ma rog sa-l duci la bun sfarsit, insa ma bucur si mai mult cand postezi. Imi faci bucurie mereu; multumesc!
Citat:
În prealabil postat de dobrin7m
Pacatele ce le numesc eu sufletesti sunt acelea care se infaptuiesc in minte dar nu sunt puse in fapta cu trupul. Un desfranat care se va opri in a mai desfrana cu trupul are nevoie de cativa ani ca sa stopeze desfanarea din minte, macar ca in exterior pare cel mai cuminte om. Patimile au radacini adanci in suflet si chiar daca stopezi fapta, ele raman in minte si se infaptuiesc in minte mult timp. Trebuie lupta cu gandurile cu mintea, atentia asupra propriei minti, sau cum spun sfintii parinti, paza mintii.
Cati oameni sunt judecati de noi cu mintea? cate spunem noi in minte impotriva unuia sau altuia? cati isi imagineaza tot felul de lucrurii pacatoase?
Apoi mai exista o treapta. Cand reusesti sa iti cureti mintea de toate pacatele si patimile, vine ispititorul cu propuneri nenorocite, legate exact de patima avuta. Ipsiteste in minte, si daca nu esti atent cazi in pacat. Numai Bunul Dumnezeu invata sufletul sa deosebeasca gandurile, sa le recunoasca si sa lupte cu raul din minte.
|
Admit ca prin ratiune sufletul se raporteaza la realitatile lumii din jur si,
mai ales, la transcedenta fata de acestea, insa ratiunea nu e sufletul deoarece prin creier(organ material) ratiunea face legatura dintre lume si suflet. Poate de aceea crezi ca ratiune-suflet unul si acelasi lucru.
Pacatele (cu gandul, vorba si fapta) sunt generate de lumea materiala si de societate(de cei din jur), iar odata savarsite sunt adoptate in suflet(inima), iar apoi ele fac parte din noi insine prin memorie, amintiri, experienta placerii; nu mai putem scapa de ele si le putem face fata mai greu deoarece e nevoie de puterea pocaintei, care e mai mare decat puterea rezistentei dinainte de fapta, deoarece zidul cetatii(trupul=cetatea Duhului Sfant) e spart si pacatul este in trup, dar prin pocainta nu mai este in inima.
Citat:
În prealabil postat de dobrin7m
Deci cand va opriti in a mai infaptui pacatele si patimile priviti-va mintea.
Maria Egipteanca a plecat in pustie. Cati ani a luptat ea cu patimile din minte? cu muncile diavolesti din mintea ei? Si cand a izbavit-o Dumnezeu de toate acestea????
|
Mintea nu-mi da pace si ma asalteaza cu amintiri pacatoase. Inainte de a le infaptui ele nu existau decat prin puterea exemplelor din jur, pe care le ravneam si eu; asadar lumea din jur mi le-a "afisat", caci daca eram pustnic ele nici nu existau pentru mine.