Citat:
|
În prealabil postat de andrei.ierom
Asadar, care credeti ca ar fi criteriile vredniciei in vederea impartasirii? Pe ce baza poate da duhovnicul dezlegarea?
|
La intrebarea ta imi vine sa zic "Slava Tie, Doamne, ca sunt femeie si nu voi putea sa fiu duhovnic niciodata!" E cam egoista reactia, dar cam asta gandesc. A fi duhovnic este o mare responsabilitate, care trebuie sa te faca sa doresti si sa incerci sa fii permanent in legatura cu Dumnezeu. Criteriile vredniciei cred ca nu se dau rational, ci prin simtire. De aceea, duhovnicul in spovedanie trebuie sa fie in rugaciune, ca Hristos, prezent acolo si care stie absolut tot despre cel care se spovedeste, sa-i spuna duhovnicului ce este de folos pentru mantuirea credinciosului si daca sa ii dea dezlegare sau nu.
Vrednicie in vederea impartasirii? Greu cuvant, fiindca vrednicia noastra este numai ca L-am cunoscut pe Hristos, iar aceasta cunoastere tot de la El vine, deci noi nu putem sa avem vrednicie niciodata. In orice lucru bun pe care il facem, Dumnezeu este Cel Care implineste si care ne da si gandul bun. Deci toate vin de la El. In contextul acesta spun ca noi nu avem vrednicie in noi, ci in El.
Totusi, sa-mi dau si eu cu parerea. Cred ca inainte de Sf. Impartasanie e important ca omul sa se impartaseasca de dialogul cu Dumnezeu prin rugaciune, sa se impartaseasca de auzirea cuvintelor despre Dumnezeu in participarea la slujbele bisericii, sa se impartaseasca de citirea cuvantului despre Cuvant (adica citirea Sfintei Scripturi si a Sf. Parinti), sa se impartaseasca de o farâma din postirea, din umilinta si din iubirea Mantuitorului, sa se impartaseasca de prezenta Lui in casa si in inima sa, etc...multe alte impartasiri inainte de Impartasirea cu Trupul si Sangele Sau.
Sa ne ajuta Domnul sa gustam aceste impartasiri ca sa nu fie foc Sf. Impartasanie cand o primim!
Elena