Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Dar nici de la Biserică. Argumentul că la intrarea într-una din stări, anume căsătoria, avem o Taină, pe când la intrarea în cealaltă avem o Ierurgie, ceea ce ar implica faptul că a ajuns călugăria mai jos decât căsătoria este cu totul șubred.
|
În cotloanele memoriei mele a rămas ceva din ce spunea părintele Stăniloae, în
7 dimineți cu Părintele Stăniloae: „
Este sfântă și căsătoria. Nu spun că nu-i sfânt și monahismul deși - am accentuat - monah devii prin ierurgie, om căsătorit devii prin taină”.
Este, în cartea aceasta, un capitol (o dimineață) dedicat tainei căsătoriei. Merită citit.
Citat:
|
Este exact ca și când ai susține că e mai bine să păcătuiești și să te spovedești decât să nu păcătuiești, fiindcă în primul caz avem o Taină, pe câtă vreme în al doilea nu.
|
Dacă starea asta o extrapolați cu privire la căsătorie, considerând-o un fel de păcat îngăduit, se datorează probabil viziunii catolice, care nu (re)cunoaște sfințenia căsătoriei.
Răspunsul dumneavoastră este, din nou, un sofism, întrucât om fără păcat nu există. Spovedania este taină pentru că îl unește pe om cu Dumnezeu, îl împacă cu Biserica, el aflându-se până atunci despărțit din cauza păcatului. Cine nu păcătuiește (dacă un astfel de om există) acela n-are nevoie de spovedanie, el fiind pe deplin unit cu Dumnezeu (nu este cazul călugărului).
Spovedania este, prin urmare, mai mare decât lipsa ei.
Dar suntem off-topic, așa că mă opresc aici.