[Mosh-Neagu]

Voia lui Dumnezeu? Pai e destul de simplu: atunci cand spunem "Tatal Nostru" sa ne simtim ca si cum am sta chiar in fata Judecatorului, iar cand ajungem la "Faca-se-n voia Ta!", sa fim convinsi noi insine ca suntem in acord cu aceasta voie, nicidecum formal. La fel si cu "...iarta-ne, noua, precum si noi iertam!..." Insasi rugaciunea spusa de noi ne osandeste la neiertare, din moment ce noi avem dusmani, nu vorbim cu cineva sau mai rau, nu putem ierta raul facut. Daca se indeplinesc aceste conditii, nu se poate sa nu apara smerenia. Practic e inutil sa mai spunem ca oricat ne-am stradui, facem mai mult voia noastra decat voia lui Dumnezeu si de aici starea neindoielnica de pacatosenie. Cand apare smerenia, implicit apare si dorinta de a ne ruga mai mult, de a deveni mult mai rabdatori si mai ingaduitori cu cei din jur, iar tentatiile nu mai au aceiasi putere asupra noastra. Si, pe nesimtite Dumnezeu coboara "vizibil" in viata noastra. La inceput pare atat de incredibil incat parca si refuzam sa credem ca meritam atata bunavointa din partea Lui si suntem tentati s-o punem pe seama coincidentei. Dar cand lucruri deosebite se petrec in jurul nostru ca si cum cineva le pregateste din timp, stiind ca vom trece pe acolo, deja nu ne mai putem indoi si e firesc sa spunem: "Mare Esti, Doamne! Multumesc milei Tale!" Si in mod paradoxal, asta ne obliga si mai mult la smerenie, fiindca nimic nu ne indreptateste vreodata sa credem ca avem vreun merit special, ci dimpotriva, suntem obligati sa tindem catre desavarsire, pentru a "plati" ceea ce am primit deja... Si-apoi, cine a cunoscut Harul, dar la pierdut dintr-un motiv sau altul, simte o durere atat de mare incat ea nu poate fi comparata cu nici o alta pierdere. Pierderea cuiva drag se cufunda in uitare, si e omeneste astfel. Dar Dumnezeu e vesnic, iar lipsa Lui nu poate fi nici inlocuita si nici uitata... Din fericire, Harul poate fi redobandit, dar nu fara osteneala.
Eu cred ca numai asa putem sti care e voia lui Dumnezeu: cercetandu-ne in adancul sufletului si descoperind cam cat din ceea ce facem zilnic il manie pe Dumnezeu si cat il bucura. Iar daca mai simtim din cand in cand si Harul Lui in viata noastra, inseamna ca suntem cat de cat pe-aproape si sa avem grija sa nu pierdem ceea ce avem deja...