Citat:
În prealabil postat de Mtcrysty17
nu sunt ateu, dar sunt de acord cu andrei in aceasta problema. eu mi-am pierdut credinta, credeam orbeste, ma rugam mereu, plangeam, mergeam la biserica, incercam sa nu pacatuiesc, dar El nu a vazut stradania mea, nu m-a luat in seama, nu prea am multe, nici nu vreau bani sau alte bunuri, vroiam doar iubire. in schimb am primit tot mai multa suferinta. minciunile din evanghelie m-au indepartat de El. stiu ca ma asteapta iadul dar nu poate fi mai rau ca aici.
|
Am tot urmarit acest thread asteptand ziua in care spui ca Iisus Hristos te-a ridicat.
Intruchipezi spaima mea cea mai deasa: a ramane fara credinta, gol sufleteste.
Sunt multi pe-aici pe forum care au cazut (au inceput sa imprastie erezii si necredinta desi postarile vechi nu dadeau nimic de banuit) si m-am intrebat cu groaza cum de s-a intamplat. Unele motive pot sa le banuiesc: in principal mandria, lipsa rugaciunii si a nevointei, increderea in propria ratiune/logica etc..
Dar tu spui ca toate le-ai facut si iata ca ai cazut.
Inca stai foarte bine: stii ca ai cazut (altii habar nu au, poate ca nici au nu voi sti cand nu voi avea credinta...)
Nu stiu in ce masura te va ajuta postarea mea. Iubesti si nu esti iubit. Stiu cum este, este foarte greu de suportat, am trecut prin asta.
In primul rand m-am intrebat unde am gresit.. mi-am examinat viata si am dedus ca printre multele greseli, probabil ca relatia trupeasca pemaritala cantareste greu in lista pacatelor.
Citisem viata Sfintei Maria Egipteanca unde am vazut ca s-a luptat cu patimile trupesti exact atatia ani cat a pacatuit cu trupul. Si am zis asta este.. probabil ca voi suferi acest lucru atatia ani cat timp am avut relatia pre-maritala. Dar Dumnezeu s-a milostivit de mine mult mai repede. (dar apoi au aparut ale ispite.. nu pot decat sa ma mir cum se face de nu exista o pauza macar)
Deci ai rabdare.
Cand ma resemnasem cu ideea ca asta este, el nu ma iubeste.. am inceput sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta incercare. Sa stii ca este un lucru surprinzator, a multumi lui Dumnezeu aduce multa alinare si incredere.
Si ca fapt divers, iubirea romantica intre un barbat si o femeie nu este un lucru pentru care merita sa suferi atat de mult. Este destul de inselatoare.
Iti creeaza ideea ca ai dreptul de a astepta de la altul anumite lucruri.. cand de fapt asteptarile trebuie sa fie doar de la tine (nu stiu daca ma fac inteleasa).
Si imi face mie impresia ca adevarata incercare nu este pierderea iubirii, ci pierderea credintei.
Multumeste lui Dumnezeu pentru toate, chiar daca doar cu buzele o faci la inceput. Nu inceta sa te rogi (stiu ca este greu daca esti in deznadejde, dar roaga-te chiar daca o faci cu cuvintele tale).
Pe mine m-au ajutat mult plansurile Sf. Efrem Sirul (cate unul pt fiecare zi a saptamanii). Stiu a fratele Zaharia a spus ca daca sunt fara binecuvantare degeaba sunt, dar deh,.. pe mine m-au ajutat. Deci cere si binecuvantare.
Dumnezeu sa te ajute si sa te ridice. (dar intinde si tu o mana catre El!)
Si spune-ne cand ti se schimba starea.. poate va fi de folos si altora.