Pe insula Patmos a fost exilat apostolul Ioan si tot acolo se pare ca a primit si revelatia Apocalipsei.Maranatha este din I Corinteni 16:22 si inseamna ,,Domnul nostru vine!",o urare care este chintesenta tariei primilor crestini,credinta de nezdruncinat in intoarcerea Domnului si invingerea definitiva a raului.Acesta credinta,alaturi de alte crezuri,i-a insufletit in clipe de teroare si persecutie si prin urmare m-am gandit cumva sa redau simbolic,prin alaturarea celor doua elemente, situatia crestinismului:desi pare izgonit intr-un loc pustiu precum o insula(Patmos)el tocmai in dureri si prigoana isi va gasi taria si va primi sprijinul Domnului(revelatia Apocalipsei care transmite puternicul mesaj al infrangerii definitive a raului)si prin urmare vechiul gand de alinare si speranta(Maranatha)va rasuna iar si iar in fiecare crestin pana la Parusie.

De aceea primul articol a fost tema generala iar apoi am incercat,nu stiu cat de bine,sa ilustrez diferite aspecte ale acestei sperante ale crestinilor din timpul lui Ioan prin diferite mici portrete:Habacuc(pentru speranta) Obadia (pentru pocainta,constiinta judecatii)Naum(pentru incredere in vremuri grele cu certitudinea sprijinului lui Dumnezeu chiar si in cele mai grele timpuri).Am ales,pentru inceput,imagini ale VT pt a arata ca acesta parte a Bibliei nu trebuie nicidecum lasata la o parte ci ea contine mesaje la fel de actuale ca si atunci si este indisolubil legata de Noul Testament.In continuare m-am gandit sa merg si pe alte idei pentru a creiona si mai bine pictura de ansamblu.

Pana acum,ddpdv al temei articolelor scrise micul meu tablou metaforic arata cam asa: Domnul vine!-speranta-pocainta in fata judecatii-credinta. Este cumva o incercare de a spune povestea prin poveste a credintei tainice din fiecare suflet ce-l asteapta pe Mantuitor si implinirea Imparatiei Cerurilor. Ca de obicei incalcitul plan are sanse de clarificare doar in capatana mea apocaliptica,aiurita si visatoare,sorry :) Numai bine.