Consuela
Teologia ortodoxa face o distinctie clara intre necreat si creat. Numai Dumnezeu - Unul in fiinta si intreit in Persoane - este necreat. Oamenii si ingerii fac parte dintre creaturi, au fost adusi la existenta din nimic (creatie "ex nihilo"). Facerea lumii a fost un act de bunatate divina, Dumnezeu dorind sa impartaseasca iubirea din Sfanta Treime si celorlalte fapturi rationale. Atat doar ca fapturile create, venind dinspre nimic spre existenta, pentru a capata o existenta vesnica fericita trebuie sa parcurga un drum de confirmare a stabilitatii lor in Bine (in Dumnezeu).
Sfintii Parinti spun ca "omul este vietuitorul (zoon) care a primit porunca sa se faca dumnezeu", dumnezeu dupa har (prin participare), nu dupa fiinta. Dupa fiinta numai Cel necreat (=Dumnezeu) are Binele prin Sine, in schimb creaturile trebuie sa dobandeasca acest bine. Cand noi vom dobandi acea vointa care nu se opune vointei lui Dumnezeu, ci conlucreaza cu El, atunci lucrarile lui Dumnezeu vor fi si lucrari ale noastre. Cand se va produce aceasta fericite sinergie (=conlucrare) cu Dumnezeu, atunci harul necreat ne va indumnezei, facandu-ne partasi iubirii divine si atingandu-ne astfel scopul pentru care am fost creati.
Aceasta sinergie deplina s-a savarsit in cazul Mantuitorului Hristos, Dumnezeul-Om. Ceilalti oameni se pot asemana intr-o oarecare masura cu Hristos (in grade destul de diferite), dar importanta este orientarea pe care o capatam in aceasta viata: prin alegerile noastre sa confirmam ca ne aflam pe calea binelui, sa transformam faptele bune (=alegerile singulare pentru bine) in virtuti (= savarsirea constanta a binelui; faptele bune devenite obisnuinta; statornicirea in bine). Pentru aceasta este nevoie de lucrarea lui Dumnezeu (harul) si de vointa noastra buna. Asa ne vom face "vase alese ale Duhului".
De ce este nevoie de raspunsul creaturii la chemarea Creatorului? Pentru ca Dumnezeu este Iubire si Libertate (formulare pleonastica, trebuie sa recunosc!), iar noi suntem dupa chipul Sau si suntem chemati la asemanarea cu Dumnezeu.
Ce inseamna chip al lui Dumnezeu in om? Printre altele (si nu in ultimul rand) ca suntem fiinte libere. Numai o fiinta libera este demna de iubire. De altfel, iubirea presupune libertate. Se poate vorbi de iubire in absenta libertatii? NU!
Ceea ce ceri tu, Consuela, de la Dumnezeu ( sa ne fi creat fara posibilitatea de a alege sa-L respingem) este ceva imposibil si josnic, Dumnezeu si-ar fi negat propria sa esenta. Ar fi devenit un fel de violator: am fi vrut, n-am fi vrut, ar fi trebuit sa-l iubim. Dar, asa cum am zis, asta nici n-ar mai fi fost iubire.
Ce sunt fericirea vesnica si osanda vesnica? Dupa cum primim sau respingem darul lui Dumnezeu, iubirea Sa care se revarsa catre toate creaturile, fara exceptie, putem sa fim fericiti sau chinuiti. Harul lui Dumnezeu este ca o lumina negraita care bucura vesnic pe cei drepti (cei cu vointa buna), dar cei nedrepti il percep ca pe un fluviu de foc care-i chinuieste (Sf. Isaac Sirul).
Cum ajungem sa devenim buni si sa-l cunoastem pe Dumnezeu? "Dumnezeu se afla ascuns in poruncile Sale si cei ce implinesc poruncile Il afla pe Dumnezeu" (Sf. Marcu Ascetul). Cand ne aflam pe cale si ne-am deprins cu acest drum anevoios, incepem sa intelegem mai bine cuvintele Mantuitorului:
"13. Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află.
14. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află." (Matei, cap.7)
Pentru ca raul (cugetele trupului) il savarsim cu usurinta, dar binele necesita efort.
|