[marina31]

Primul pas l-ai facut si chiar mai mult de atat. Asa cum spunea camy, parerea de rau, pocainta te pune pe drumul cel bun. Insa nu deznadajdui. Tu trebuie sa iti doresti din toata inima sa nu mai faci ce-ai facut si Dumnezeu va fi langa tine. Trebuie sa iti doresti o viata noua si pentru asta trebuie sa lupti. Uite, pe mine m-a ajutat mult forumul...am intalnit un loc in care, tineri de o varsta cu mine incearca sa duca o viata placuta lui Dumnezeu, se lupta cu pacatul si vor sa ajunga la cunostinta lui Dumnezeu...m-a intarit si pe mine. Incearca sa te apropii de biserica. Du-te la slujbe, incepe cu vecernia de exemplu, slujba de seara, poate la inceput o sa-ti fie greu, te plictsesti, nu intelegi, iti sta mintea in alta parte...e normal la inceput. Nu te descuraja, lupta. O sa ajungi sa iti placa asa mult...inchide ochii si asculta cu luare aminte rugaciunile si cantarile din biserica (du-te undeva aproape sa auzi) sa vezi cum ti se potrivesc si tie :"Doamne curata pacatul meu ca mult este". Apoi o sa vrei sa mergi la Liturghie, sa te spovedesti, sa te impartasesti si sa petreci cat mai mult timp in biserica. Acolo te cureti si de ganduri si apoi si de fapte. Dar sa stii ca nu se intampla peste noapte. Nu esti singurul care a trecut sau trece prin asa ceva. Si lucrurile nu se intampla magic. "Rabdare, rabdare, rabdare". Lasa din obiceiurile care le aveai si n-o sa-ti vina sa crezi cum te transforma totul: rugaciunea, slujbele bisericii, spovedania.

Atata timp cat Dumnezeu ne tine in viata inseamna ca asteapta ceva de la noi, ca avem niste lucruri de facut. Daca Dumnezeu nu se scarbeste de noi dupa toate uraciunile pe care le facem si asteapta sa ne schimbam de ce sa fim noi cei care hotaram ce trebuie sa facem cu viata noastra?
Mai scrie-ne despre tine.
Doamne ajuta!