Citat:
În prealabil postat de Iulita
Ce cuvinte frumoase am citit de la toti cei care au postat aici........dar cand vine practica, ne-a lovit caramida in cap, nu mai stim cat de frumos am postat aici.
Fratilor, aveti grija sa nu fiti ca politicienii!
Ca sa avem rabdare, intelepciune si alte lucruri bune, dragii mei, tre' sa cerem HAR de la Dumnezeu, sa ne rugam sa ne dea HAR, daca avem acest lucru avem si rabdare de toate felurile.
V-am pupat pe toti!
|
Draga Iulita , bine spui tu cu rabdare , dar atunci cand vne proba practica in aplicarea teoriei , mai toate se naruie , precum bine le scri si tu !
Mare virtute este rabdarea , ce nu poate fi separata de smerenie in nici un fel , caci unde-i smerenie , este si rabdare . O sa-ti scriu in final o povestioara , dar nu inainte de a transmite multe salutari de bine celor din Galati , forumistilor de acolo , in mod special lui Ory si lui Tiger .
Sarbatori fericite sa aveti !
Deci :
Rabdare si smerenie
Intro zi de iarna rece, zi de-nghet, de pacla deasa,
Coborau Avva si Fiul din pustie inspre casa.
Ganduri sfinte, doruri multe le-nalta in mers avantul,
Si luati de-nflacarare, nici nu mai vedeau pamantul.
Cand Avva inceta pasul si voios asa graieste:
- Frate draga, sa dea Domnul, cum fratia noastra creste,
Pilda vie de virtute pretutindenea sa fie.
Insa asta, tine minte, nu-i deplina bucurie.
Merg cat merg si zice iarasi: - Daca fratii cu putere,
Si cu nume mare-n lume, ar da orbilor vedere,
Si sarmanilor muti, frate, le-ar ingadui vorbirea
Si-ar scapa pe veci de diavoli toata, toata omenirea,
Mortii chiar de patru zile, de-ar ajunge sa-i invie,
Sa stii frate, ca aceasta nu-i deplina bucurie.
Cativa pasi si iar il cheama: Frate draga, frate asculta,
Daca fratii nostri simpli ar avea stiinta multa,
Ar grai in limbi straine, si cu har ca si profetii
Ar citi in minti, in inimi, toate tainele vietii,
Blanda Domnului oita, tu sa stii si toti sa stie,
Ca in toate aceste daruri nu-i deplina bucurie.
Si pornesc pe drum. Dar iarasi tot Avva vrea sa-i vorbeasca,
Si ii zice: - Frate draga, daca limba ingereasca,
Ar vorbi-o-n viata fratii, si-ar cunoaste toata calea
Stelelor stralucitoare, taina ce-o ingroapa valea;
Oameni, animale, plante, sa cunoasca, sa descrie;
Nici in astea, frate draga, nu-i deplina bucurie.
Merg putin si iar s-aude glasul dulcelui Parinte:
- Frate draga, daca fratii cu potop de vorbe sfinte
Ar increstina tot omul, oricat de pagan sa fie,
Nici in asta fratioare, nu-i deplina bucurie...
Mult vorbind asa pe cale, tot cu mare-nsufletire,
Pe Avva invatacelul il intreaba cu uimire:
- Spune-mi deci, Parinte sfinte, unde poate atunci sa fie,
Cum aflam aici pe lume noi deplina bucurie?
Avva grabnic ii raspunde: -
Daca noi acasa frate,
Am ajunge rupti de foame, inghetati de frig si-am bate
Sa ni se deschida poarta. Iar portaru-n toate bune,
Ne-ar lua de hoti si vorbe de batjocura ne-ar spune,
Si afara-n ger pe noapte, ne-ar lasa fara pasare.
Iar noi fara sa ne plangem, blanzi si pasnici cu rabdare,
Le-am primi ca meritate, pentru sfanta vesnicie.
Frate draga, asta-nseamna o deplina bucurie.
Daca noi, constransi de noapte, am tot bate mai cu sila,
Si portarului mai dulce ne-am ruga sa-i fie mila,
In lavra sa ne primeasca. El de ciuda, foc si para
Cu-o prajina noduroasa ar iesi la noi afara,
Si trantindu-ne-n zapada ne-ar lovi ca scos din fire,
Iar apoi, zdrobiti, departe ne-ar goni de manastire...
Si noi blanzi, ca mieii, frate toate le-am rabda-n tacere,
Amintindu-ne de cruce, cum si Domnul nostru cere.
Crede-ma aceasta, frate,
e deplina bucurie.
Caci sunt multe daruri sfinte, insa nu toti vor sa stie
Ca-ntre toate: a te-nvinge, a te umili-n rabdare.
Din iubire catre Domnul, este darul cel mai mare.
Asa sa ne ajute Dumnezeu !
