[Mihailc]

Maxime duhovniceşti ale avvei Evagrie Ponticul

E absurd ca acela care urmăreşte cinstirile să fugă de ostenelile prin care se ajunge la aceste cinstiri.
Vrei să cunoşti pe Dumnezeu? Cunoaşte-te mai înainte pe tine însuţi.
Prieten adevărat este cel care împărtăşeşte cu tine nenorocirile.
E ciudat să te gândeşti la lucruri mari făcând lucruri mici.
În toate, părerea de sine împiedică cunoaşterea.
Conducătorul unei vieţi iraţionale este demonul.
Nobleţea sufletului se arată din buna sa încordare.
Cinstitor de Dumnezeu este cel ce nu grăieşte împotriva lui însuşi.
Templu al lui Dumnezeu este bărbatul ireproşabil.
Cea mai rea agoniseală e o viaţă neprobată.
Grăieşte cele ce se cuvin şi atunci când se cuvin şi nu vei auzi cele ce nu se cuvin.
Cea mai mare posesiune este un prieten care nu te lasă la greu.
Boală a sufletelui e socotinţa iubitoare de slavă.
Străinul şi săracul este leacul lui Dumnezeu pentru ochi. Cine îi primeşte îşi va recăpăta repede vederea.
E frumos să facem binefaceri tuturor, dar mai cu seamă celor ce nu pot să ne dea ceva în schimb.
Retorul care vorbeşte cu dreptate e un pahar cu apă rece.
Cuminţeniea şi blândeţea sunt heruvimii sufletului.
Cinstirea la bătrâneţe e o dovadă a iubirii de osteneală dinainte de bătrâneţe; sârguinţa la tinereţe e o chezăşie a cinstirii ce va fi la bătrâneţe.
Contemplaţia adevărată e etajul de sus al sufletului.
Iubind cele ce nu se cuvin, nu vei iubi cele ce se cuvin.
E mai bine să ai aur nerafinat decât un prieten nesincer.
Sufletul curat e un dumnezeu după Dumnezeu.
Departe să fim de iubirea de sine care urăşte toate.