Citat:
În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit
Corect. Aproape toate confesiunile crestine, constient sau nu, au practicat de-a lungul timpului, cu privire la Apocalipsa, o metoda de interpretare mostenita din iudaism, numita pesher. De exemplu cei de la Qumran luau cartea unuia dintre profetii VT in care se gasea, de exemplu, in limbaj mai mult sau mai putin metaforic o profetie cu privire la infrangerea persilor. Cei de la Qumran stiau ca profetia nu se implinise in acel mod cu privire la persi si atunci trageau urmatoarea concluzie: de fapt se refera la timpul nostru, persii erau o metafora pt romani, noi suntem ramasita credincioasa,etc. Adica interpretau o profetie neimplinita istoric in categoriile timpului lor, practic ii schimbau sensul istoric original metaforizandu-l si adaptandu-l situatiei lor. Evident ca nu s-a implinit nici in timpul lor :) La momentul scrierii Apocalipsei este evident pt orice individ cu toti porumbeii la mansarda :) ca nimeni nu se gandea la cipuri, in cheie interpretativa. Acum este ,,interpretata" in cheie ,,moderna" si daca mai ingaduie Dumnezeu lumea asta 200-300 de ani....se va gasi o interpretare pesher si atunci, urmasii nostri urmand a privi, probabil, cu in zambet, in trecut, la fricile noastre apocaliptice :)
|
Tocmai am aflat că afirmația mitropolitului Hierotheos Vlachos, cum că în ortodoxie sunt doar două comentarii la Apocalipsă, este falsă. L-am crezut și eu pe cuvânt, dar, slavă Domnului, știu pe cineva care cunoaște literatură creștină veche cu mult peste gălăgiosul prelat grec.
Primul comentariu la Apocalipsa din tradiția Bisericii aparține sfântului Victorin de Poetovio și a fost scris la sfârșitul secolului III/începutul secolului IV. Probabil mitropolitul Vlachos, ideologul ghetoizării etanșe a confesionalismului ortodox, are alergie la exegeza în limba latină, altfel nu-mi explic de ce l-a omis pe Victorin din gașca lui de comentatori preferați.
Sunt curios cine va avea curajul să-l traducă în românește, întrucât exegeza lui Victorin va intra în conflict nemijlocit cu multe basme ecleziologice și eshatologice foarte îndrăgite în folclorul contemporan al zelotiștilor pravoslavnici. Poate Bădiliță...!