[laurastifter]

În prealabil postat de zzzzzz

ar trebui sa va bucurati ca atei si 'eterodocsi' va vin pe site, ca sa ii luminati.dobandind sufletul lor sa-l dobanditi pe al vostru.va vine Hristos pe site si voi nici nu stiti.

Da, aşa este, sunt întru totul de acord!
Prezenţa ateilor pe forum ar trebui să întărească în noi conştiinţa responsabilităţii, căci toţi avem vocaţia de a deveni pentru ceilalţi, potrivit cuvintelor Mântuitorului, "sarea pământului" şi "lumina lumii".
Mai mult decât atât, discuţiile cu semenii noştri lipsiţi de credinţă - atât în spaţiul virtual, cât şi în viaţa reală - ne întăresc în credinţă şi în râvna pentru Hristos, Domnul şi Mântuitorul sufletelor noastre. Cred că toţi creştinii simţim, atunci când auzim pe cineva negându-L pe Dumnezeu, că înflăcărarea noastră în credinţă sporeşte şi... ne simţim datori de a ne arăta cumva dragostea şi devotamentul faţă de Domnul... măcar printr-un singur cuvânt creştinesc, sau printr-o scurtă rugăciune rostită în gând pentru întoarcerea la credinţă a celui rătăcit. Aţi trăit această experienţă în relaţia cu cei necredincioşi?
Ştiu, noi nu suntem în măsură de a apăra adevărul, ci Adevărul apără sufletele noastre de puterea întunericului spiritual. Totuşi, simţim nevoia (şi cât de dulce este această dorinţă binecuvântată de Dumnezeu) să mărturisim ceea ce cunoaştem prin harul credinţei, să le împărtăşim tuturor (indiferent de credinţa lor) cât de mult ne iubeşte Hristos, cât de minunat este Dumnezeul nostru! Simţim în orice clipă nevoia de a-L slăvi pe Domnul Dumnezeul nostru, dar în momentele în care auzim cum El este renegat, această dorinţă devine mai puternică decât oricând... mai ales atunci când cuvintele necuviincioase sunt rostite de către cei apropiaţi ai noştri, cărora le dorim mântuirea cu atâta putere şi nerăbdare! Ştim noi că prietenii noştri sau rudele noastre care nu cred se vor întoarce la Dumnezeu... dar oricât de mult am încerca să ne încurajăm şi să ne mângâiem inimile cu acest gând, nerăbdarea de a-i vedea bucurându-se împreună cu noi de Dumnezeu stăruie în sufletele noastre.

Doamne, Mântuitorul nostru, Îţi mulţumim că ne-ai învrednicit pe noi de minunatul dar al credinţei! Luminează inimile tuturor celor care, din diverse motive, nu se pot bucura de Tine, nu ştiu sau nu vor să ştie cât de mult îi iubeşti! Luminează-i, Doamne, adu-i la credinţa în Tine şi mântuieşte sufletele lor. Amin!