[NEYRA 383]

BUNA,draga mea sora intru Hristos, da stiu ca este greu inca ,greu imi este si mie,nu mi-a trecut in totalitate,ce e drept acum pot sa dorm,fara calmante dar imi e tama de ispite care sunt la tot pasul si ma rog si pe drum mergand,sa am putere si sa nu mai fac greseli.....incercari la tot pasul,sa le pot depasi cu bine ca sa nu-L mai manii pe DOMNUL nostru ISUS HRISTOS ,PENTRU CA NU PUTEM FI SLUGA LA DOI STAPANII, nu sunt in masura draga mea sa-ti dau sfaturi,dar daca doresti sa ma intrebi ceva ,pe privat iti voi raspunde cu toata dragostea......si persevereaza in ceia ce ai inceput,cu credinta,caci DOMNUL ISUS nu intoarce spatele nimanui,care ILcheama din adancul sufletului sau.....,iar rugacinile dragei tale mame fii sigura ca au fost auzite,pt ca Dumnezeu vede ca are propriile ei suferinte datorate si anilor dansei dar cu toate acestea ea nu a ezitat sa.............uite de dansa si sa se roage pt tine,Doamne cate asemanari avem....tot la fel a facut si maicuta mea cea draga,pana in clipa cand s-a stins........................si eu iti multumesc ca scriindu-ti tie,de fapt mi-am facut cunoscut propriile mele necazuri bucurandu-ma astfel si eu de nepretuitele sfaturi ale fratilor de pe acetst sitte,si poate ca daca nu vedeam povestea ta ,nici a mea nu era cunoscuta.........multumesc,Domnul sa te binecuvanteze si sa se indure de noi totii robii Sai..........DOAMNE AJUTA.............AMIN.

În prealabil postat de Catisma

Îti multumesc pentru mesaj, dragă Neyra.
E uluitor cât de multă lume se implică în asa ceva - a merge la „vrăjitori” - , fără nici cea mai mică frică de Dumnezeu sau pur si simplu, fără a-si pune întrebări în ce se bagă.

E de la sine înteles că oricine ajunge să aibă de-a face cu astfel de necazuri ia măsuri si se apropie de Dumnezeu cât poate mai mult. (Evident, fără excese si nu „de capul lor”, asa cum am mai subliniat, pentru că fără binecuvântarea duhovnicului, ar trebui să fii inconstient, să nu realizezi riscurile la care te expui dacă actionezi de unul singur.)

În momentul de fată, iau o pastilă numită ”Somn usor” (se găseste la farmacie fără retetă) cu o oră înainte de culcare si mă consider o mare „fericită” pentru că am „avansat” la un nivel la care tracasările se opresc după vreo oră - o oră jumătate după ce mă culc, în loc să mă tină trează până dimineata, cum se întâmpla până acum. Deci, în loc să mă chinui până la 5-6 dimineata (si după), suport zgâltâielile de rigoare doar până pe la vreo 1:30-2.

Sunt cu totul de acord că păcatele noastre si ale celor din familie - plus, una peste alta, lipsa de spovedanie si de practică bisericească (mersul la biserică etc) - se adună si, în cazul unui incident nefericit precum vrăjile, se îngrămădesc toate în capul unui individ.

Pe lângă păcatele care se acumulaseră la mine, am mai spus, este clar că pe mine m-a găsit povestea asta total descoperită, fără nici cea mai mică protectie, nemergând niciodată la biserică până atunci.

Să ne rugăm bunului Dumnezeu în continuare să ne dea putere să rezistăm si să nu ne pierdem smerenia, realizând că nu putem face nimic fără El. Efectiv, nu se poate face nimic altceva, decât continuat cu o viată duhovnicească mai bună, masluri/molifte/pomeniri etc, asa cum zice si Cherub, cu măsură, fără exasperări si exagerări, chiar dacă ne vine foarte greu. Din câte înteleg, Neyra, tu ai trecut deja o etapă grea. Eu mai am de lucru... Doamne-ajută si mă rog ca Maica Domnului să aibă milă de neajunsurile si neputintele mele si să mă scoată din acest necaz, încet-încet.

__________________________________________________ ____

P.S. Văzând că cu o seară înainte, am fost nederanjată fără să iau pilula aceea, azi-noapte n-am mai luat-o. Rezultatul: tracasarea începuse iar, sistematic, cu acelasi spor, si era deja 3:30. Asa că m-am sculat si iar am luat acel „Somn usor” - si am dormit.

Nu pun schimbarea, totusi, numai pe seama pastilelor (desi dă, într-adevăr, o stare de somnolentă, pentru scurt timp, pe prospect văd că scrie că în primul rând e un supliment alimentar, bazat pe plante) - ci si (mai ales) pe faptul că am tot continuat să merg la slujbe. (Mama mi-a spus cu toată sinceritatea că nu mai stă noaptea să citească - si o cred; am rugat-o mult să nu mai stea, pentru că nici nu e normal si nici nu vreau să mă bazez exclusiv pe efortul dânsei. Atât timp cât ne tinem amândouă de rugăciunile de seară (indiferent ce decidem noi să citim, dar să ne tinem de ele), mă gândesc că e suficient.)

Doamne-ajută tuturor.