[cezar_ioan]

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Şi eu cred că atunci când un om are mare evlavie la un sfânt, are credinţă tare în Dumnezeu, Milostivul nostru Părinte săvârşeşte mari minuni în viaţa omului. Cea mai mare dintre ele cred că este, după inima mea, aceea de a ţine pe om în miezul credinţei celei adevărate.
Fără Harul Duhului Sfânt nu ştiu cum ar fi cu putinţă credinţa şi o viaţa de credinţă. Precum şi pacea sufletească şi jerta minţii trufaşe/mincinoase: fără Harul Duhului Sfânt nu se pot petrece.

Ceea ce mă nedumereşte un pic pe mine şi îmi cam dă bătaie de cap este numărul mare şi coloratura extremă a unor mărturisiri care vin din partea grecilor, îndeosebi, în ultima vreme.
Apoi spectacolul destul de viu al unor personaje de pe scena lumii care dau, după opinia mea, o tentă zdravănă de miraculos, de exaltare, de neverosimil, chiar.

Trăiesc un conflict, o neînţelegere între discreţia unor credincioşi şi cuminţenia vieţii lor, pe de o parte, şi spectaculosul exterior al unor declamatori, pe de altă parte.
Nu mai ştiu să separ sugestia tainică a unor trăitori în Hristos de zgomotul spectacular al unor actori care mă duc cu gândul mai degrabă la numere de magie, circ sau pur şi simplu teatru ieftin.

Dar aceasta e doar problema mea, sper să nu se supere nimeni că am expus-o şi mai ales sper să nu creadă cineva că pledez pentru îndoială faţă de prezenţa Domnului Dumnezeului nostru Viu în viaţa noastră pământească, în istoria lumii pe care o formăm şi împărtăşim cu toţii.

P.S. În cărţile pe care le iubesc cel mai mult, anume cele scrise de (şi despre) Părintele Sofronie, Gheron Iosif, Paisie Aghioritul, Sfântul Siluan, precum şi Teofil Pârâianul
dar şi în Filocalia (Sfântul Isaac Sirul şi Sfântul Maxim Mărturisitorul): atmosfera conlucrării omului credincios cu Harul Duhului Sfânt inspiră o trăire/simţire cugetătoare mult mai delicată şi mai apropiată de minunea credinţei "simple", fără spectaculos şi ostentaţie.
Mă aflu atras sufleteşte de această lume duhovnicească, iar nu de alte lumi, ceea ce însă nu mă îndreptăţeşte să fac mai mult decât să îmi mărturisesc, onest, preferinţa.
Domnul să ne miluiască şi să ne mântuiască!