Este interesant că nu numai icoanele sunt sărutate. Mai demult, în ritul apusean, (sub)diaconul sau ministrantul săruta orice obiect de cult sfințit care servea pentru Sf Jertfă. Uneori se săruta și mâna preotului care le dădea. Această practică se numea "osculațiunea".
La rândul lor, credincioșii obișnuiesc, până în ziua de azi, să sărute cruciulița înainte de a face Sf Rozariu, iar uneori când în scot din cutie și își petrec șiragul pe mână sau la gât.
În faptul că, în zilele noastre, mulți credincioși catolici și ortodocși au ajuns să se întrebe de ce trebuie să sărute mâna preotului, înlocuind de multe ori gestul cu o strângere tovărășească de mână, trebuie văzută o deviere protestantă. Pe de altă parte, preoții înșiși colaborează la această deviere, de multe ori neîntinzând mâna credincioșilor, precum și în alte forme. De exemplu, am observat obiceiul de a se adresa tot mai frecvent congregației cu cuvintele "iubiți frați și surori" în loc de "iubiți fii și fiice".
|