Icoana nu se substituie prezentei Dumnezeului Celui Viu ci ea ne duce cu gandul la Dumnezeu sau la sfantul reprezentat in ea. Atunci cand ma inchin in fata unei icoane, inchinarea mea se indreapta catre persoana reprezentata in ea. Contestarea icoanelor este facuta de cei ce inca le mai confunda cu idolii (acestia erau considerati dumnezei). Inchinarea la sfintele icoane nu este idolatrie ci este un lucru bineplacut lui Dumnezeu.
Parintele Ioan ne explica intr-un frumos cuvant de ce cinstim icoanele: Cinstim icoana pentru ca atunci cand preotul sfinteste o icoana, Duhul Sfant se revarsa asupra ei. In fata icoanei inima trebuie sa se incalzeasca de o “caldura sfanta”, care sa se asemene cu caldura Duhului Sfant care a sfintit icoana. Omul, cand sta in fata icoanei, se inchina de fapt la Dumnezeu, caci el rosteste “Doamne, ajuta-ma, Doamne iarta-ma!”. Nu zice nicidecum “Icoana ajuta-ma, icoana iarta-ma!”. Icoanele noastre ortodoxe nu sunt sfinte, ci sfintite, iar crestinii nu se inchina lemnului pe care este pictata icoana, ci lui Dumnezeu, caci daca ar fi asa, ar trebui sa se inchine tuturor copacilor din padure, usilor, giurgiuvelelor din lemn, scaunelor, meselor etc.
|