Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75
In crestinism, individul cauta in primul rand sa se salveze pe sine, salvarea altor fiinte fiind gandita ca atribut exclusiv al proniei divine.
Nu este conceputa o asumare voluntara a responsabilitatii salvarii tuturor fiintelor suferinde. Individul nu se simte responsabil pentru soarta altora (fiecaruia dupa fapta si rasplata). Este degrevat de aceasta implicare uriasa, pentru ca divinul deja a deschis portile raiului pentru cine-L alege.
In budism, salvarea personala are sens doar atunci cand contribuie efectiv la salvarea tuturora.
In crestinism, "fericirea vesnica" este conditionata de o "uitare vesnica" a celor dragi care vor "suferi vesnic". Uitarea insa eludeaza Adevarul. Nu mai stim ce a fost / ignoram ce Este.
O fericire deplina nu poate coexista cu suferinta altora.
|
Nu cred ca e chiar asa.
Normal ca fericirea noastra nu poate coexista cu suferinta celorlalti. Iubeste-l pe aproapele ca pe tine insuti, este o porunca de capatai in crestinism. Iertarea greselilor noastre e asemeni e conditionata de felul cum iertam noi gresitilor nostri.
Cu alte cuvinte, nu poate fi niciunul din noi fericit in rai cata vreme nu a iertat pe cineva care a facut rau. Iar cel care a facut rau, odata iertat fiind de cat mai multi dintre cei carora le-a gresit, va fi mai aproape si el de rai ( desigur ca unul ca Hitler, care probabil a fost iertat doar de cativa membri apropiati ai familiei, e inca destul de departe de rai...pt ca ma gandesc ca nu conteaza asa mult " votul" admiratorilor, al celor care l-au aprobat si acum sunt probabil alaturi de el, ci al celor carorachiar le-a facut rau )
Citat:
În prealabil postat de Inorogul
Uiti si numele copilului si daca acesta arde in Iad nimic nu-ti poate umbri fericirea, catusi de putin. Soarta propriei familii paleste atunci cand Il vezi pe Dumnezeu in toata maretia Lui. Vei fi fericit(a) preaslavind-u-L o eternitate.
Vei stii ca Dumnezeu a fost corect si marinimos atunci cand pe tine te-a luat langa El si i-a oferit copilului tau ceea ce si-a dorit si ales de unul singur: chin etern in iad, pana-i paraie sufletul.
|
Daca ati citit predicile par Galeriu, veti vedea ca dlui defineste iadul ca fiind lipsa iubirii. Cand cineva este iubit si primeste aceasta iubiresi nu fuge de ea, nu poate fi in iad.