"...iubirea,of!,iubirea,cea mai carnivora dintre simtaminte,se considera desfatata cand este asuprita de lacrimi si incertitudine,si se autointituleaza MAREATA,mareata si mandra in devorarea proprie consumandu-se pe sine ca un eter ce se resorbeste in lumina....ce este iubirea?O lacrima ce se prelinge pe obrazul sfios tremurand de teama,de teama de-a-si marturisi sentimentele.Un suflet ce scoate de la pieptu-i incalzit crucea frumos batuta-n pietre,si-o saruta si oftand in lacrimi marturiseste;"te iubesc mai mult decat orice pe lumea asta,o dovedeste atingerea inmarmurita a felonului"ca un juramant mult prea periculos si vast de neputinta.Atunci cand sub mitra "imparateasca" sta o minte tulburata de cugetele care tresalta intreaga fiinta,o tresalta cu placere si pasiune,si-o alimenteaza in negura eterna a rutinei.Si e pacat,e vina si automutilare pe-acest taram fixat de legi si restrictii tot mai fara sens,tot mai potrivnice esentei umane.
Despre iubire putem vorbi la infinit,ca despre trecutul pe care nu-l mai putem atinge,si sa nu ajungem la nici un consens,fiindca este atat de dificila incat preferam sa fugim de notiunea ei,cat mai tare sa nu cumva sa ne ajunga din urma si sa ne asupreasca cu simtirea-i inselatoare.Preferam atasamentul,simplu si previzibil,obisnuinta si rationamentul convietuirii pentru ca avem nevoie de concret si de fagaduinti palpabile,iubirea nu-i decat un capriciu imatur,mult prea trecator si exagerat de frumos ,iar din extrema ei nascandu-se nimicul....ca un fulg ce naste-o clipa de extaz apoi dispare.O clipa cat o vesnicie!
|