Citat:
Despre iertarea păcatelor prin puterea preoților în Taina Spovedaniei, Sfântul Ioan Gură de Aur spune:
"Aceștia au primit puterea nu asupra necurăției trupești, ci asupra celei a sufletului, și nu de a fi martori ai curățirii, ci de a curăți de păcate." (Despre Preoție, III, 5-6)
Așadar, puterea noastră este insuficientă și e nevoie de puterea preoțească pentru iertarea păcatelor noastre.
Oare, undeva în adâncul inimii, ne e greu să acceptăm că avem o putere limitată?...
|
Să nu uităm că există păcate urîte de tot care se iartă exclusiv prin Spovedanie, cu canon, deci numai prin preot. Am enumerat deja cîteva dintre ele și am subliniat că un creștin normal la cap nu comite așa ceva: crime, avorturi, erezii, neplata angajaților, vrăjitorii șamd.
Păcatele care nu sînt de moarte sau strigătoare la Cer se pot ierta prin rugăciunile zilnice și pentru rugăciunile preoților de iertare inerente Liturghiei și altor slujbe (nu numai prin Maslu), că de aceea s-au inventat aceste ectenii de cerere. Doar că trebuie să credem asta, să iertăm celorlalți și să ne propunem să nu le mai comitem.
Nu pentru că sîntem vrednici ne iartă Domnul, ci pentru că El el bun și noi neputincioși. Indiferent că vorbim de Spovedanie prin preot sau de mărturisirea direct Lui sau prin intermediul Sfinților rugători și mijlocitori nouă.
Nu uita că da, fiecare dintre creștinii ortodocși are prin Har o parte din preoția universală, la rigoare fiind capabil să boteze, să ierte celorlalți păcatele (”mărturisiți-vă unul altuia”...). Iarăși, pentru bunătatea Domnului Care a găsit și aceste soluții pentru a ne facilita mîntuirea, nu pentru că am fi noi bineplăcuți Lui sau sfințiți sau mai știu eu cum. Deci nu vorbim despre vreo putere a noastră, ci de Harul de Sus care lucrează chiar și prin noi păcătoșii și netrebnicii.