Citat:
În prealabil postat de pisi
Nu vad scopul, de aceea zic ca poate noi oamenii dam tot felul de raspunsuri pt diferitele necazuri pe care le avem, cand poate ele sunt pur si simplu consecinte ale stilului nostru de viata.
|
Si ce anume va face sa credeti ca patrupedul dv avea un stil necorespunzator de viata ?
Citat:
|
Daca un om bolnav merge la preot sa i dea sfat ii spune ca boala il slefuieste, ii este de folos.
|
Foarte probabil ca preotul asa va spune. In schimb, e extrem de improbabil ca va spune ca boala e de la Dumnezeu. Iata de ce:
Mai intai, trebuie sa deosebim intre vointa permisiva si vointa comisiva a lui Dumnezeu. Una e sa spun "am inchis ochii cand hotul a furat butelia primariei", alta e sa spun "azi noapte am furat butelia primariei". In parabola graului si a neghinei, Isus ne arata ca nu Domnul, ci altcineva, "un strain, venind noaptea" a aruncat samanta neghinei. Pe de alta parte, intelegem ca Domnul a ingaduit aceasta. In cazul lui Iov, cauza suferintelor si bolilor lui este Diavolul. Dar, mai intai, Diavolul ia aprobare de la Dumnezeu, care ii da o permisiune limitata ("De viata lui sa nu te atingi!"). Cauza pentru care Domnul nostru a fost biciuit, maimutarit, chinuit, crucificat si, in final, omorat nu a fost o vointa comisiva a lui Dumnezeu Tatal. Nu ingerii, ci membrii Sanhedrinului L-au scuipat. Nu puterile ceresti, ci soldatii romani L-au biciuit. Si totusi, Dumnezeu a permis acestea, fiindca era foarte usor sa cheme legiunile ingeresti si sa dea cu toti de pamant chiar atunci.
Pe de alta parte, exista, atat in Noul, cat si (mai ales) in Vechiul Testament referiri la suferinte si boli venite ca urmare a vointei comisive a lui Dumnezeu. In care Domnul nu doar permite, ci este cauza directa. Potopul e primul exemplu care imi trece prin cap. De ce da Domnul pedepse ? Din motivul pentru care se dau pedepse in general: pentru izolarea raului, pentru rasplatirea raului (pedeapsa ca ispasire), pentru efectul de exemplu celorlalti, pentru efectul pedagogic asupra pedepsitului. De ce sufera cainii ? Pisicile ? Ori, poate, smochinii neroditori ? Mister! Mereu, cand nu intelegem ceva, trebuie sa avem incredere in bunatatea si in dreptatea lui Dumnezeu. Cand eram mici, nu intelegeam multe lucruri pe care le faceau parintii, care ni se pareau nu prea potrivite cu logica noastra de atunci. Dar nu ne-am indoit de ei, nu ne-am indoit ca ei ne vor binele. Treptat, am inteles. Odata, poate, vom intelege si lucruri pe care acum suntem prea mici ca sa le intelegem.
In concluzie: rare (dar posible) sunt cazurile in care suferinta vine direct de la Dumnezeu. Dar in TOATE cazurile suferinta trebuie intampinata ca vehicul al mantuirii. Depinde NUMAI de noi sa prefacem orice suferinta in Sacrament, ori, dimpotriva, sa gasim in ea inca o ocazie de a ne indeparta de Domnul. De ce mor cainii nostri ? Nu stiu sigur, nu va pot spune. Poate ca Domnul doreste sa ne miste inimile vazandu-i cat se chinuiesc. Poate ca doreste sa ne aminteasca cat suntem noi insine de slabi. Ori cat de mult conteaza fiecare zi pe care o traim. Nu stim. Dar, probabil, odata vom sti.
In Cristos, Domnul nostru,
M.D.