[ortodoxa2310]

N-am mai intrat demult pe forum...

ca sa raspund la niste intrebari de prin urma- nu depind si niciodata nu am depins financiar de el, si am si unde sa ma duc daca ne despartim. El in casa nu da nici un ban, da toti banii doar pe bautura si tigari. In rarele ocazii cand ia cate ceva imi scoate ochii intr-un fel sau altul asa ca mai bine nu-i mai zic nimic...
O actualizare a situatiei- am venit in romania de ceva vreme. La fel si aici, bea la lucru, bea acasa... injura, blesteama... si mai nou nu ma lasa sa dorm noaptea, el cu 2-3 ore de somn se satura, apoi se trezeste si nu ma lasa nici pe mine sa mai dorm. Sunt extenuata tot timpul... in zilele cand apuc sa-mi curat unghiile, sa ma spal pe cap, si sa ma duc la biserica- chiar daca e biserica goala, nefiind nici o slujba- sa ma inchin putin... efectiv mi se pare sarbatoare. Cand vine acasa trebuie sa stau numai de el. Nu pot sa ma duc niciunde, la rude, prietene, fara el. Si el nu vine decat rar, cand e rost de mancare buna gen gratare, pomeni, zile de nastere, etc. Stau permanent cu el, sa strang dupa el, sa-i dau sa manance, sa ma duc sa-i cumpar tigari, bautura, sa stau cu el prin baruri sa-l pazesc cum bea... si nu suporta nici cea mai mica contrazicere. Ce contrazicere... nu suporta nici sa exprim o idee cu care el nu este de acord. Mai bine tac de tot. Si nici daca tac nu e bine eventual. Ma injura, o injura pe mama fata de persoane care o cunosc, injura rudele mele... striga la mine de parca am fi la usa cortului, ma umileste groaznic inclusiv in public pt chestii... de nimic. Si parca zicea cineva prin posturile anterioare ca multi alcoolici devin si violenti... ei bine, da. Nu pot sa zic ca mi-am luat "omor" cum se zice, dar a inceput sa ma loveasca daca se enerveaza. Si se enerveaza din orice. Daca de exemplu curat cartofii si scap o coaja de cartofi pe jos iese scandal. Era odata destul de beat si am dat pe jos un suport de servetele cand stergeam masa. Pt asta mi-a dat o palma de m-a trantit in perete si m-a strans de gat. Nici nu stiu ce sa fac sa mai fie bine cat de cat. Umblu ca pe coji de oua.

E groaznic. Si in continuare face in pat... cam de odata, sau de 2 ori pe saptamana... spal incontinuu dupa el... Si cand nu face in pat, ori face prin toata casa de trebuie sa spal podea-covoare-balcon iar si iar, ori prin toata baia. Este extenunat psihic mai ales... si nu pot sa ii fac nici cea mai mica observatie ca e ca si cum as starni un cuib de viespi.

Trebuie sa spun... nu stiu daca este o legatura certa sau doar coincidenta, insa cel mai groaznic face chestia asta cu urinatul prin casa spre dimineata -dupa 3, in noptile cand prind putin timp liber si citesc din psaltire cate putin.

Nu stiu ce sa mai incerc sa fie bine... la inceput eram indragostita de el... dar incet incet sentimentul asta s-a transformat in mila. Nu pot sa-l las ca mi-e mila de el. Pana si mama, care stie tot ce sufar cu el, spune ca ii este mila de el (si apropos de manipulare... ca sa nu imi faca MIE probleme, toate rudele mele joaca asa cum canta el...) ... Si va zc sincer ca suferinta mea mi se pare nimic, as duce si mai mult de-atat, dar nu mai suport sa vad cum singur se distruge si da cu piciorul la sansa asta pe care i-a dat-o Dumnezeu de a se face om normal...

Sunt ca intr-un cerc vicios. Cu pacat gandesc, dar de multe ori zic ca ar fi mai bine sa il ia Dumnezeu... macar asa l-as putea ajuta, i-as face pomeni, parastase, m-as putea ruga pt el... asa nu pot face mai nimic.