View Single Post
  #10  
Vechi 23.06.2011, 15:58:01
korinna korinna is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.06.2011
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 149
Implicit

da... e trist sa ajungi sa-ti invinui si sa-ti condamni parintii, chiar daca poate in multe privinte ai dreptate... am trecut si eu prin asta si inca imi pare rau de sentimentele mele...

parintii sunt ocrotitorii nostri pe pamant pana la o anumita varsta, niste ingeri in trup care ne poarta de grija... pentru ca atunci cand esti copil vointa nu-ti este lucrata ca sa ai puterea de a te abtine de exemplu de la mancarea in exces, sau de la televizor, sau de la calculator... atunci vine parintele si te ajuta... te lumineaza cu informatii, te indruma... ce te faci cand nu e asa?

ii condamni, te razvratesti impotriva lor si probabil ca este o atitudine indreptatita, dar nu matura. Multa vreme m-am "suparat" ca de ce trebuie sa seman eu cu tata (Domnul sa-l binecuvanteze sa-l miluiasca si sa-l mantuiasca!si sa ma ierte pe mine pacatoasa) care este mai lenes si mai incet in miscari, fata de mama care e o activa si jumatate. Si luptandu-ma eu cu gandurile astea mi-am dat seama ca de fapt lupt cu ceva ce nu poate fi schimbat. Dumnezeu a randuit ca eu sa seman mai mult inspre tata si sa-i mostenesc si din calitati dar si din defecte. Si iata cum lupta tatalui meu este acum lupta mea. Eu trebuie sa lupt cu lenea care este lenea mea, fara sa mai caut justificari copilaresti, fara sa mai fug de responsabilitate. Mi s-a dat, trebuie sa mi-o asum. Eu trebuie sa scap de ea.

parintii mei nu sunt crestini practicanti, cu toate ca ma rog cat pot la Domnul sa-i aduca in biserica sa se spovedeasca si ei si sa se impartaseasca (Mihai si Diana daca indraznesc sa va rog sa-i pomeniti). Mama imi zice ca la ea comunismul si-a facut foarte bine datoria si pur si simplu ii este greu sa fie practicanta, crede in Dumnezeu ca fiinta, dar mai mult nu poate... Domnul stie sufletele si neputintele lor, nu trebuie judecati, trebuie ajutati. Gandeste-te la ei ca la niste buni crestini care s-au pierdut pe drum in multimea de pacate de care vorbesti. Iarata-i! Iarta-i si intelege-le ratacirea si neputintele. Sunt atatia factori care lucreaza subtil si fara sa ne dam seama la propria noastra constiinta. Nici nu ne dam seama de cat de slabi suntem si ajungem sa fumam, sa injuram si tot asa....

De multe ori cand le spuneam parintilor mei despre Dumnezeu si despre religie in masura in care eu intelesesem "toata treaba" aveam impresia ca eu sunt parintele si ei copii. Rolurile se inversasera. Mi-am dat seama ca si eu sunt responsabila pentru soarta lor, nu doar ei pentru a mea.

Deci frate zack, gandeste-te ca poate Dumnezeu te-a luminat pe tine ca sa-i luminezi pe ei.

Last edited by korinna; 23.06.2011 at 16:00:30.
Reply With Quote